Uneori sunt inteligenta

Xenia Bulearca,
autoironia subiectului e dusă la extreme și acest poem, deși are o structură bine proporționată idee-formă provoacă râsul datorită parodierii regimul existențial, de femeie de corvoadă, oglindind în general ideea de travaliu poetic, precum și atenta lui supraveghere, lucru care infirmă \"ciclitatea\" inteligenței. Iar a provoca râsul când e vorba de plâns, e o realizare, imposibilitatea smulgerii din lanț mi-amintește de un poem al unei scriitoare daneze, Helda Lutken - \"Lanțul\", unde câinele era captivul suferinței din care nu te poate smulge decât sfârșitul.
Prima strofă e fulminantă:
\"Uneori sunt inteligentă,
Alteori sunt o vacă proastă
Condusă cu bâta
Pe izlazurile fericirii conjugale.\"

o \"madame bovary des temps modernes\",este o poezie directa,care sugereaza cu ironie cenusiul existentei si pierderea iluziilor
poeta are un talent ironic si caustic dar trece cu filozofie ,poezie si maternitate religioasa prin labirinturile vietii,când negre ,când albe,

poezie de fundiță mov în piept.
subliminal, steluță de suflet. :)
mai rar am văzut abordare de genul ăsta și cu atât mai mult apreciez ideea.

\"Priponită bine cu lanțuri grele
De patru mâini mici de copil,
..........................
Încerc să rup lanțul, să scap
Dar ochi mici de copii îl refac\"

fragmentele astea îmi par cele mai grave, în ele stînd, practic, ideea centrală, fiind totodată și cheia:
ochii aceia sunt de pe-acum inteligenți, xenia.
ei oricum înțeleg.

Xenia B., aveam impresia că am făcut precizarea, dar văd că nu. Mi-a plăcut poezia și am corectat problema diacriticelor. Te rog ca pe viitor să ai în vedere și acest aspect la postare. Mulțumesc.

Multumesc pentru diacritice,multumesc mult pentru aprecieri!Mi-as fi dorit sa scriu ceva inteligent, dar constat ca fericirea ma tampeste.