Poezie
Pomi
1 min lectură·
Mediu
Dă-mi o drujbă
Să tai toți pomii
Ce urlă la lună prin vânt,
Dă-mi un foc
Să ard toți copacii urlători din juru-mi
Să-mi pun cenușa lor tăcută
În cap, in ochi, in gură și-n tot.
Îmi șuieră vântul.
Trântește si zbate porți si ferestre
Prin inimă suflet și minte,
Mă iscodește, îmi umflă perdelele arse, picate cu ceară, mâncate de moliile știrbe,
Mă dor frunzele veșnic mișcate
Înainte, înapoi, cu ură, cu zgomot
Oprește! Oprește!
Vreau sa adorm!
Vreau sa trăiesc in pustiu.
Departe de orice pom,
De frunze, de vânt, de pământ.
001491
0