Poezie
9.06
1 min lectură·
Mediu
până mâine dimineață mai sunt o mie de ani
ce aș putea face în tot acest timp
când te lipești de mine inima mi se mută la dreapta
tot mai la dreapta până cade
pardoseala este rece ca marmura neagră
se hotărăște să zboare
se strecoară prin cheia ușii
bea apă din paharul meu
aleargă după copiii care au pornit alarma de la mașină
stă pe balcon
inima asta este chiar nesimțită
fumează pe șezlong
fără să ceară voie
cheamă prietenii în weekend
când plec să joc tenis
și face un tăraboi de o știu toți vecinii
îmi e rușine cu ea
și totuși
până mâine dimineață mai sunt o mie de ani
ce aș putea face să vii
s-o lăsam dracului de noapte
să-și lungească venele cât vrea
nu-mi pasă de ea
inima mea este o prostituată
merge goală pe autostradă
cerșind un corp
043.360
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “9.06.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/13897388/9-06Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSfinalul este clar, comparația este simplă, nu este nimic ascuns, niciun simbol nu pune perdea.
mulțumesc
mcm
mulțumesc
mcm
0
NAun poem de o frumusete senzuala ,salbatica,o pasiune nebuna ,nebuna ,nebuna,un fel d einteres platonic pentru cel asteptat ,poeta cred ca este vrajita d emisterul asteptarii de misterul alchimiei ce s einstaleaza între doua fiinte atrase una spre cealalta
un final de o rara frumusete ,intens
un final de o rara frumusete ,intens
0
CSpână mâine dimineață mai sunt o mie de ani, in the never never land o mie de ani trec foarte repede, trăiești intens, îmbătrânești în două minute, revii copil de 10 ani la fel de repede, și când te gândești că până mâine dimineață mai sunt o mie de ani, e atât de puțin că eu una nu știu ce să fac mai repede.
mulțumesc
mulțumesc
0
mie îmi plac teribil de mult cuvintele înlănțuite în mișcare
palpitînd
întocmai inimii tale nărăvașe.
este un text-film, pe care-l savurez maximal, pentru că mă ține cu sufletul la gură..aa...asta..inima în creier, în speranța unui happy-end.
iar finalul este rău. ;)
încărcat rău în simolistică.
\"inima mea este o prostituată
merge goală pe autostradă
cerșind un corp\"