Gavril Kostachis

Ieri ați plâns și ați postit cu sufletul sfâșiat, cu Hristos ne-am răstignit, cu Hristos am înviat! În miezul serii un gând vă-nchin: Bucuria Învierii S-o trăim deplin!

Cu sulița necredinței am împuns adâncul cel prea înalt și îndată a curs sânge și apă. Și-am auzit glas:\"cauta suferinta; pune degetul milostivirii pe rana ei și voi tresări!\"

Mama își ține în pântece copilul nouă luni; îndeajuns ca pentru restul vieții să facă orice sacrificiu pentru el; din același trup și sânge, totuși o persoană unică și independentă. Reflectând la

Chiar de trăiesc de azi pe mâine C-un leu pot cumpăra o floare sau o pâine. De pâine astăzi pot să mă lipsesc Dar făr` o floare, sigur m-ofilesc.

S-a dat zvon în țară: toți supușii pot să se înfățișeze înaintea împăratului. Abătut foarte mă gândeam ce dar să îi pun la picioare. Aveam numai o inimă împietrită legată cu două șnururi negre:

Mi-am împletit inima de-a lungul unui fulg de zăpadă A crescut o fundă acolo unde ți se pune un nod în gât. Baloanele le-am umplut cu timpul petrecut împreună. Nu-ți face griji pentru confeti, voi

Călugăria, spunea un părinte, este ca un salt în gol executat fără plasă, mortal dacă nu prinzi la timp bara Nădejdii. Am încercat, parafrazând pe Savatie ieromonahul, toate nebuniile din lume,

Aștept răsfrânt... noaptea-i târzie Părintele Melchisedec Așterne stropi de apă vie Pe sufletu-mi crăpat și sec.

M-aș duce în grajd, să mă umplu de purici și păduchi, în special de păduchi; am auzit că aceștia se leagănă prin păr, până-ți trec fiorii, apoi nemaiavând ce să mai facă, se aruncă din vârful perilor

Când nu ai nouă vieți ci doar o Moarte Iubește orice filă din viața ca o carte. Când ai numai o Moarte și nu ai nouă vieți Pricepe că e Poarta veșnicei dimineți.

În asfințit stau primii zori \"O vreme-i să te naști și o vreme să mori\" Ce-i dragostea la carea-i năzuit? \"O vreme-i să sădești și o vreme să smulgi ce-ai sădit\" De ești respins mai poți să

Toți care lui Hristos au urmat În suflet aveau încrustat Sensul adânc cu reflexii de jad: Calea către cer trece prin Iad ! Acolo sunt și eu sărmanul Dar nu mai dibuiesc Limanul Și-n lacrimi

Prefer graiul amar ca fierea Decât o arma ca Tacerea. Sunt prea ranit, nu mai insist Dar Necuvântul....cat de trist !

It\'s rain of pain with tears of sorrow will meet again... never tomorrow

Mă avânt în ape adânci Valurile vieții se zdrobesc de stânci Năvodul tresare atins de-o sirenă Suspinul amar îmi pulsează în venă Sub ape transpare-o imagine comfuză Trup cu solzi de pește,

\"E târziu, sărută-mă și fugi\" Lasă în urma ta noaptea Norii presară enigmatici fulgi De catifea. Taina aceasta rămâne-va-ntre noi O va spulbera doar gândul \"Că știe și