Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

Frumusetea ninsorii triste

Din spovedania pierdutei sotii

3 min lectură·
Mediu
“Într-o dimineață frumoasă de iarnă, a început să ningă cu fulgi mari și pufoși, exact la ora 9. M-am bucurat tare mult și gândul meu s-a îndreptat către Dumnezeu. Câtă frumusețe și puritate într-un fulg de nea. Atât de fragil incât dacă îi oferi prea multă căldură se transformă într-o lacrimă eternă… Mi-am zis….această zi minunată aș dori să nu o uit niciodată. Simțeam cum toată natura vibrează sub dragostea Dumnezeiască împrăștiind confetii din fulgi de mătase albă. Ajungând acasă, m-a intâmpinat sora mea cu rouă din abundență pe gene. Mi-a spus că o fetiță din blocul vecin de numai 9 ani s-a stins din viață, azi dimineață la ora 9. Am rămas stupefiată. Am simțit cum natura întreagă a luat parte la mutarea ei in cer. Ce spectacol sublim dar trist. Atunci mi-am zis în sufletul meu: Doamne, fie ca în anul următor, la ora 9, să dai din cer fulgi inocenți, în amintirea fetiței. Partea sensibilă este că înainte de a muri, fetița cu un zâmbet adorabil, le-a spus părinților să nu se întristeze, că merge la Domnul și El o să aibă grijă de ei. Câtă înțelepciune și sensibilitate la un copil de numai 9 ani. Și iacătă zilele încep să se depene ușor.” În luna Noiembrie, ea mi-a reamintit de eveniment și mi-a spus cu mare credință că așteaptă la ora 9 să ningă. A venit și ziua de 6 Decembrie când s-a împlinit un an de la moartea copilei. Eram la serviciu și văzând pe la 8 și jumate că nu se întâmplă nimic m-am luat cu treaba. Deodată …. am observat tot văzduhul împodobit cu fulgi mari... grei, de zăpadă. Era mirific…când am realizat într-o secundă totul… M-am uitat la ceas...era 9 și 5 minute! Colegii de la serviciul soției o tachinau: E 8 juma și nu ninge…ha, ha ! E fără 5 minute….eeeei unde ți-s fulgii… E ora nouă. Tăcere mormântală... tot cerul e cuprins de fulgi cristalini reflectând lacrimile soției care nu s-a îndoit nicio clipă de faptul că Domnul îi va face acest cadou copilei…iar ei, un semn pentru toată viața în suflet. E iarnă, copiii fac tumbe în zăpadă iar soarele palid le surâde timid… De sus un înger le face cu mâna valsând printre valurile de mătase albă… De atunci de fiecare dată când ninge întâia oară …primii fulgi de zăpadă din apropierea mea, îi jertfesc strivindu-i cu lacrimile mele de adâncă tristețe-iubire.
034210
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
404
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Gavril Kostachis. “Frumusetea ninsorii triste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavril-kostachis/jurnal/1731858/frumusetea-ninsorii-triste

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@raluca-opritaRO
Raluca Oprita
Suflete de îngeri cu greu se mai găsesc în zilele noastre.
Sensibilitatea și puritatea aproape că sunt \"strivite\", desființate. Pentru tăria crezului și curajul de al destăinui, te felicit. (nu vreu să abordeș considerentele care au trecut textul la \"atelier\"... și poate că nici nu au importanță, în comparație cu miracolul trăirii)

cu respect
0
@gavril-kostachisGK
Gavril Kostachis
Iti multumesc daca am reusit sa ating macar un punct din universul sensibilitatii tale. Textul l-am scris undeva adanc in noapte si recunosc faptul ca nu are calitati literare.
Dar nu asta am urmarit ci faptul de a spune lumii intregi ca intru adevar daca ai credinta ....totul este realizabil
iar restul ramane sa il deslusiti dumneavoastra...
Cu mult respect,
0
@elia-davidED
Elia David
Draga Gavril, asa cum ti-am zis in subsolul textului meu , am mai trecut pe aici, atrasa de \'ninsoare\'. Revin ca sa-ti spun ca textul acesta a facut realmente sa-mi dea lacrimile. Ninsorile au in ele ceva sfant. Dar nu toata lumea vede si simte asta. As vrea sa cred ca cei care zaresc semnele au gasit deja drumul. :) Sa ai pace, nadejde si tot atat de multa dragoste in suflet.
0