În linii și puncte dezmembrate,
Dar, brăzdați continuu
De sentimente bălăcite,
Suntem și noi oameni
Alături de vite...lovite.
Ne contopim într-un pătrat
Ce viață dă unui aluat,
Bine
Bună dimineața!
Dimineață!
Ca o toamnă
Cu mâinile uscate,
Îmi prinzi fața zbuciumată.
Petale parfumate
Dezlipite din soare,
Îmi desprind genele,
Amorțite de vise
Încă
În zig-zag este marcată
Pe mileu ea stă pătrată;
La bunica o găsesc
Lângă glastra ce-o proptește.
O emoție se înclină
Și-n trecut o așterne,
Când cinstite timpuri
Dăinuiau prin
Ilustrată neînrămată
Stă pe masă, lângă glastră.
Doar de bunica păstrată
Să o privească când croșetează.
Emoția o împunge
Și-n trecut o așterne,
În timpuri de cinste
De noi
Pirați cu corăbii
scufundă-n nisip-
scoici de aur.
Cascade-ngâmfate
curg bale-
pe stânci.
Copil de leagăn-
suspină după mamă,
un sân de lapte.
Lichior dulce varsă,
paharul de
Soarele își inchide pleoapele încinse,
Să-și lase sora lună să domnească.
Ies umbrele cu trăsături casante,
Cu vocile mocnite la colțuri să bârfească.
Horoscop cu pagini de jăratec,
Ce se
Jumătatea-i: doar un trup,
E mașina de cusut.
Ce cu ochi din zimți de ace
Ea trudește chiar de tace.
Jovial purtând pe nas
Ochelarii cu proptele.
El compune straie zvelte,
Croitorul din
Îmi curg șiroaie versuri
Pe sâni blamați de voi ;
Înfrigurată-mi este carnea,
Ce-mi frige-n pântec patima.
Pocal de neștiință
Vărsați pe-a mea stiință;
Să renegați artistul,
Să-i spânzurați
Paznic cu riduri încrustate în șold,
Atingi albastrul cel preaplin de puritate
Iar vântul sur...
Îți șuieră în părul despletit de veacuri
Si ne așterni covoare noi în fiece-anotimp.
Dacă
Stau goală azi în fața ta,
Nu știu de mult a respira ;
Nu mă privi înmărmurit,
Nu am ales să fi murit.
Mi-e sângele înțepenit în gât
Ce-mi netezește o ultimă credință ;
Să mai înghtit
Te ating pe fir de iarbă
Alungit pe brațul stâng,
Mă smucești din propriul gând,
Sunt retras ca un cuvânt.
Iscodești în mine valuri
Ce se sparg în sânul stâng,
Sunt prea multe bocitoare,
Te
Tu preaslăvite uriaș!
Nu te cuprind
Doar cu un braț,
Ci cu un ochi întortochiat.
Vălul tău verde înțepat
Te zugrăvește pe sub nas,
Cu clopoței de ramură legați,
Ce străjuiesc
Cu mine însămi
Am traversat o lume.
Doar cercul albastru
Mi-a fost prieten,
În grădina de spini
Ce-n friguri nesocotite
M-am alungat...
De tot ce-i material
Am divorțat.
Orbecăind prin
Ticăit de ceas rotund
Stă pe masă lângă prunc,
Þintuit de-un ochi albastru
Ce pictat a fost de-un astru.
Nu știm hățuri să-l cuprindem,
Încercăm cumva să-l vindem,
Dar e goală
Camarzi mai din trecut
Ce sădiți din mâini de lut,
Stau cu fața la văzduh
Grâul și porumbul mut.
Fluierul stârnește zarea
Și răsună toată valea,
Născocind o adunare
De mioare
Am o masă și un pat,
Cu oglindă fără geam
Stau cu fața la tavan,
Nu regret ca azi te am;
Sunt bogat!
Toată noaptea eu petrec,
Doar muncesc ca un dement
Și parinții-mi mulțumesc,
Că am casă
Joben!
Tu adăpost solemn!
Mă porți continuu
Pe drumuri,
Pe unde curge vinul.
Sunt asurzit de râsete,
și chicoteli senine ;
Sub cerul plin
de curcubee
Ce umplu seri meschine.
Încercuit
Blajină făptură,
Cu sfârc
ca de mură.
Apropie-ți trupul
Din lut rafinat,
Ascuns sub mireasma
unei flori de colț.
Ne împlinim prin armonie
Dezgoliți de haine,
fără noimă.
Tu prea duios
Sărbătoare cu iz verde,
S-a stârnit printre ferigi
Toată fauna e aici,
Hora veselă începe.
Valuri duioase,
De trupuri golașe
Se pleznesc;
Iar, soarele aprig
Năpustește asupra noastră
În
Decor de cărămidă nouă
Prin frunzăriș se împletește,
Dă parcului moment de suflu,
Și liniște pentru nou cuplu.
Obloane grele frământate
Își trag fermoarul peste geam,
Zumzet de gânduri se iau
Clinchet de clopoței înfloriți,
Ce fluturi spulberă în vânt
În fața soarelui rânjesc,
Ce-n mână-i prinde să-i cunune.
Pădurarul de servici,
E poftit de un arici
Să-si adune toți colegii,
În
GP