Poezii

Amar de vreme a trecut, Zdrelind genunchii mei de lut Căzuți în semn de rugăciune, Iar, gâtul mie înțepenit de amărăciune. Cad istovită sub tâmplele însângerate Ce îmi inundă calea spre

GPGabriela Purdel

0

0

Astăzi am decis păianjăn să fiu, Să îmi țes în pânză drumuri spre tine. Ne știm! îi detest pentru viața lor surdă, Ascunși pe la colțuri, în case să ne vâneze, Pândesc întunericul să iasă prin

GPGabriela Purdel

0

0

Te-am iubit de la izvor Când pășeam spre viitor. Greierii tășneau sub nori, Iar poteci trasau culori. Unduind se întreceau Temeri, ce răpuse și goneau; Și noi

GPGabriela Purdel

0

0

Tresari în primăvara-mi Cu tremurul tău verde; Din frageda-ți mireasmă Respir a lumii noapte, De tine înviorată Atunci când seninul nu răzbate-demența.

GPGabriela Purdel

0

0

Sculptură de nisip renasc Astăzi din tine; Ca vântul să mă sufle Când timpul îl gonesc. Eram fără de mine Sub nouri ce rostesc; Atâta măreției prin plete, împânzesc Pe chipu-mi ești sărut și

GPGabriela Purdel

0

0

Aidoma ție, îmi smulg astăzi odoruri Plăpânde în trupu-mi de ceară; Pășesc în culori ca o toamnă din vară Și înalță castele, în gânduri ocoluri. Sudori iar inundă portretul iubit, Să curgă-n

GPGabriela Purdel

0

0

Ne suntem versuri în trăiri Când lunecă-n adâncuri pline de jar; Și-n voioșie clipocesc izvoarele-n priviri Aici, doar noi înseninăm un timp amar. De nu știam rumoare din iubiri, Să ne întindă

GPGabriela Purdel

0

0

Sărut iar trecutul Din cruntul prezent, Lovind orologiul Cu pumnii de fier. Trezesc iar odorul În pântec născut, Privind spre cavoul Din mine, din lut. Sting zile cu soare amar Și

GPGabriela Purdel

0

0

Zbucium din iubire în vene se cunună, Gonind alese mituri cândva de noi rostite; Sub umbrele de clipe întreg ne-a fost amurgul Nejudecat se încruntă în pântec, El , finalul. Plutim deasupra

GPGabriela Purdel

0

0

Și lasă-mi toamna Pe chip să răsară, Sub pleoapele mele Frunzărind amintiri adormite. Respiri adiere în mine Când pașii-ți urmează, Stau eu, azi, de strajă La vechiul castel. Tu,

GPGabriela Purdel

0

0

Viori mă cufundă, Sub pași de nisip Și corzile umblă Pe valuri și ritm. E vals de culori, Cu soare prin păr; Iar vântul aleargă Suflând printre nori. Trezește copile! Un cânt fără

GPGabriela Purdel

0

0

Pesemne că vreau să mai stau În brațele tale de cârpă; Pesemne că sunt și te am Pe trupul meu și pe tâmplă. Pesemne luceafăr te chem, Fereastra o deschizi fără veste; Pesemne ești un cânt

GPGabriela Purdel

0

0

Cerne iarna, Mă cerne prin tine. Să plângi când nu vine A mea primăvară! Peronul mi-e martor, Picioru-mi troznește; Sosesc, dau de veste, Pășesc călător. Semnalul ne-adună, Când n-avem

GPGabriela Purdel

0

1

O femeie și-un costum Doi la braț, își văd de drum. Dar trăsura fără cai, Îi așteaptă în tramvai. Un obraz îmbujorat Ce tânjește la un pat, Scotocește-n buzunar, Pentru o masă și-un

GPGabriela Purdel

0

0

Castele de nisip Zăresc pe fiecare chip. Al meu, al tău.... Regina nu poate aduce rău

GPGabriela Purdel

0

0

Meditez asupra mea Ce pot fi, ce pot afla; Sunt cuprins de stângăcie Să fie ea o stafie? Ochii-i am doar să-i deschid? Sunt lucid! Aș vrea să știu... Mă trezesc fără să fiu. Veșnicia ce-o

GPGabriela Purdel

0

0

Se descompune spiritualitatea La picioarele umanității Ca-ntr-un vârtej continuu, Fertil ca o madonă. Încătușat mi-e trupul Cu aromă boreală; În parcul fără nume, Acum, la tine-n mână.

GPGabriela Purdel

0

0

Castane îmbrăcate în rouă Rostogolesc parcul amorțit; Trezind în mine toamna Cochetă ca o damă.

GPGabriela Purdel

0

0

Mă întreabă seara: - Cât este ceasul? - Nu știu a-ți spune. Dar știe felinarul sugrumat De întunecimea ta.

GPGabriela Purdel

0

0

Îngăduie-mi, nobile uriaș, Sub cerul tău lemnos a dăinui; Poartă-mi de grijă să izbăvesc toamna Și brațele tale să-mi descâlcească simțirile funebre. Frunzele tale să-mi dojenească

GPGabriela Purdel

0

0

Freamăt surd Din frunză-n frunză, Rezemată-i stânca-n umeri, Ea scobește a mea privire Când se scaldă în pârâu. Tu cheie fără de urme! Te înalți până la soare, Fluieri vântul la

GPGabriela Purdel

0

3

Natură, Tu chip de mamă! Cu ochi verde Din mușchi sălbatec. Sânul tău dulce Din stâncă făurit, Prelinge-n trupuri Doar virtute... Ai costumat Ale noastre umbre Cu patru mantii

GPGabriela Purdel

0

0

Mucuri de țigară Colcăie-n scrumieră, Nu e o premieră. Iar aștept de-o vară Să vină... Septembrie. Frunza ta boțită Se poate adormită, Ai trimis-o-n grabă Să-mi agațe lacrima De ploaie

GPGabriela Purdel

0

0

Ce-ai crede oare despre mine, Dacă-ntr-o zi m-aș sinucide? Petale negre din Satan ar înflori Și țepi de sânge din mine ar tâșni. Sfânta scriptură căzută sub păcat, Îmi va incendia credința

GPGabriela Purdel

0

0