Poezie
Izvor
1 min lectură·
Mediu
Te-am iubit de la izvor
Când pășeam spre viitor.
Greierii tășneau sub nori,
Iar poteci trasau culori.
Unduind se întreceau
Temeri, ce răpuse și goneau;
Și noi crânguri renășteau,
Sub bolta trecutului se închinau.
Ce știm fără scut?
Când zâbovim, noi vieți de lut?
La felurite panglici țesute din spini,
Ne trezim îmbrățisați sorbind grădini.
Tot traversând tărâmuri de azur,
Șoptesc în taina fantasmelor: tremur,
Zădărnicia de a inunda nescrisul,
Lăsându-mi mie a netezi apusul.
Șiroaiele uscate se îmblânzesc pe trupuri
Anume dezgolite să își reverse muguri;
Câmpiile de fluturi rotind văzduhul
Iubitule eu te găsesc reîntregind sărutul
001976
0