Poezie

Din timpuri

1 min lectură·7 noiembrie 2012

Mediu

Zbucium din iubire în vene se cunună,

Gonind alese mituri cândva de noi rostite;

Sub umbrele de clipe întreg ne-a fost amurgul

Nejudecat se încruntă în pântec, El , finalul.

Plutim deasupra voastră,

Voi ce în pietre noimă sculptați;

Îmbrățișând mormane de simțiri secate

Iar noi sărut prelingem în dimineți din mâine.

În creștet se înfiripă iar temeri felurite

Străbatem pământ nou de gânduri rumenit

Amurgul cel râvnit de oase fără trupuri

Eternul să-l răpună când noi vom dăinui.

Sunt zorile aprinse,

Făclii cu roșu-n piept;

În zbor noi prindem aștrii să nu ne țină-n loc;

Iubirea ce ne îngenunchiază în brațele ei sacre.

001.969

Gabriela Purdel. “Din timpuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-purdel/poezie/14017567/din-timpuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.