Gabriela Marieta Secu

Ohoo. stai bland... am mai spus-o... poetii care sunt adevarti poeti sunt poeti, au o lirica distincta.. o amprenta lirica... personalizata... cand il citesti pe X, pe Y, sau pe Z, aflati deja in fiinta poezie, ii recunosti, cand esti dedat la citit poezie desigur, nu ti se pare ca uneori avem in poemele noastre noi - redescoperirea roatei, sau chiar citate din altii? Si facem uneori asta din cauza amneziei..uitand poate ca am citit undeva un poem, ca ne-a placut, ca l-am uitat dar ca apoi subconstientul nostru l-a scos la iveala ca pe o noutate? Hai sa fim sinceri... La sat m-am referit... Eu nu compar poetii, nu-i pun in balanta, nu-i masor cu sublerul...ci urmaresc cat ma pricep acea semnatura amprenta lirica de care am vorbit... In rst sa auzim de bine... Oricum poemul de aici - acest pahar de cristal autentic imi place. Si mie imi place intr-adevar Poezia, ma face sa ma simt in al noulea cer... pe al noulea val... nu-ti spun ce inseamna marea pentru mine...m-am nascut pe tarmul marii si nu pot sta departe de mare prea mult.. desi ma incarc sufleteste numai sus la munte! cu bine.

narcisisti...ma iarta

Si chiar imi place acest poem... as fi rea sa spun altceva..pare un pahar de cristal cu un strop de roua... oare cine-i zana de dincolo de cuvinte?
Eu cred ca \"fluierul om\" prin care se scrie poezia, nu este intotdeauna frumos, destept si bun... dimpotriva.. marii artisti au fost si vor fi niste imposibili, niste prea plini de ei insisi, niste narcisiti...asta nu inseamna ca sunt mai putin talentati decat sunt! Cine e nevinovat sa arunce primul cu piatra. Tu esti Nevinovat?! Apropo, cum ramane cu luat idei, insusit si dat mai departe? Asa vuieste valul despre mare...

Sa nu pleci din pargul poeziei, ar fi pacat, scrii frumos, ce-ai sa pui in suflet daca ai pleca din poezie? Sa nu pleci din leaganul poeziei, ai creste urat, uscat, si nici na-i mai vedea frumuseetiel urate si urateniile frumoase ... Imi place poemul acesta... chiar si tristetea ta de aici...

Ce argumente de pro si contra... Nu stiu daca Ana Blandiana (in afara faptului ca este o poeta remarcabila) este exemplul cel mai elocvent de verticalitate morala, si cu putina truda s-ar putea citi si poeme de ale domniei sale tractoriste...
Revin spunand ca Poetii si Poetesele sunt oameni... ca traiesc si ei ca toti oamenii, ca au si defecte ( mult mai vizibile si uneori mult mai accentuate ca altii)... Si nu vad de ce si aspectul fizic este un criteriu de apreciere sau de ne-apreciere a operei unui scriitor.
Eu, de exemplu, pana in 89, n-am vrut sa merg la spectacolele Cenaclului, nu l-am citit pe A. Paunescu... nu mi-au placut niciodata stadioanele, locurile aglomerate... Judecam omul dupa zvonuri... M-am intrebat totusi, de ce atata ravna in a-l ataca a \"colegilor\" si a afonilor si a acelora care n-au facut nimic - nici bun nici rau...M-am dus la biblioteca si am inceput a-l citi... Ei bine, in cartile acelea am aflat raspunsul! A scris, a trait, si iar a scris... Si chiar mi-au placut poeziile pe care refuzasem cu atata inversunare sa le citesc fiindca din ultrasuficenta mea auzisem doar \"partidul, Ceausescu, Romania\", si inca, oamenii trebuiau sa traiasca si in acele vremuri... si de ce n-ar fi trait unii mai bine? Doar pentru ca altii nu aveau curajul sa traiasca, sau nu aveau chef sa traiasca?
Dupa ce l-am citit din scoarta in scoarta, am descoperit ca eu ma inselasem, ca poezia dumnealui merita a fi citita, ca in unele din poeziile acestea sunt si multe detalii de verticalitate, ca tot acolo exista si o radigrafie sentimentala de care putini sunt capabili...
Si uite, Poezia, ce era pana la fenomenul Cenaclului Flacara, un privilegiu al celor ce-si petreceau timpul cu nasul in carti, prin biblioteci, a fost coborata in Piata publica... si daruita celor multi... S-a citit si recitat poezie romaneasca, si universala... Si lucrul acesta i-a suparat pe unii... uneori Poezia este un foc, si probabil ca stiti ce a patit Prometeu cand a dat focul oamenilor...
N-am fost comunista, si din UTC, am iesit la cerere, suparata pe nedreptatile facute atunci, si nimeni nu mi-a facut nimic... si prin biserici am intrat, prin toate ce au avut usi deschise... desi tatal meu era mare jurnalist la Romania Libera, si-am avutsi telefonul ascultat, poate il mai am si azi... da nu-mi pasa, n-am secrete si nu mi-e teama decat de Dumnezeu, si de dezacsatii care te pot ucide fiindca asa le dicteaza metabolismul.
Peste vremuri, faptele bune sau rele nu vor mai conta, si daca nu vor fi arse cartile de cine stie ce dictator piroman, poeziile vor fi singurele care vor vorbi despre timpurile acestea...
Nimeni nu ma poate convinge ca in Romania, un partid sau altul este mai cinstit sau mai umanist... in partidele astea multe, colorate si democratice sunt oameni...si ce oameni cu biografii uneori ascunse si de loc curate...
Of, de s-ar putea gasi o forma de guvernare a lumii fara politica asta \"minunata\"...

Ce argumente de pro si contra... Nu stiu daca Ana Blandiana (in afara faptului ca este o poeta remarcabila) este exemplul cel mai elocvent de verticalitate morala, si cu putina truda s-ar putea citi si poeme de ale domniei sale tractoriste...
Revin spunand ca Poetii si Poetesele sunt oameni... ca traiesc si ei ca toti oamenii, ca au si defecte ( mult mai vizibile si uneori mult mai accentuate ca altii)... Si nu vad de ce si aspectul fizic este un criteriu de apreciere sau de ne-apreciere a operei unui scriitor.
Eu, de exemplu, pana in 89, n-am vrut sa merg la spectacolele Cenaclului, nu l-am citit pe A. Paunescu... nu mi-au placut niciodata stadioanele, locurile aglomerate... Judecam omul dupa zvonuri... M-am intrebat totusi, de ce atata ravna in a-l ataca a \"colegilor\" si a afonilor si a acelora care n-au facut nimic - nici bun nici rau...M-am dus la biblioteca si am inceput a-l citi... Ei bine, in cartile acelea am aflat raspunsul! A scris, a trait, si iar a scris... Si chiar mi-au placut poeziile pe care refuzasem cu atata inversunare sa le citesc fiindca din ultrasuficenta mea auzisem doar \"partidul, Ceausescu, Romania\", si inca, oamenii trebuiau sa traiasca si in acele vremuri... si de ce n-ar fi trait unii mai bine? Doar pentru ca altii nu aveau curajul sa traiasca, sau nu aveau chef sa traiasca?
Dupa ce l-am citit din scoarta in scoarta, am descoperit ca eu ma inselasem, ca poezia dumnealui merita a fi citita, ca in unele din poeziile acestea sunt si multe detalii de verticalitate, ca tot acolo exista si o radigrafie sentimentala de care putini sunt capabili...
Si uite, Poezia, ce era pana la fenomenul Cenaclului Flacara, un privilegiu al celor ce-si petreceau timpul cu nasul in carti, prin biblioteci, a fost coborata in Piata publica... si daruita celor multi... S-a citit si recitat poezie romaneasca, si universala... Si lucrul acesta i-a suparat pe unii... uneori Poezia este un foc, si probabil ca stiti ce a patit Prometeu cand a dat focul oamenilor...
N-am fost comunista, si din UTC, am iesit la cerere, suparata pe nedreptatile facute atunci, si nimeni nu mi-a facut nimic... si prin biserici am intrat, prin toate ce au avut usi deschise... desi tatal meu era mare jurnalist la Romania Libera, si-am avutsi telefonul ascultat, poate il mai am si azi... da nu-mi pasa, n-am secrete si nu mi-e teama decat de Dumnezeu, si de dezacsatii care te pot ucide fiindca asa le dicteaza metabolismul.
Peste vremuri, faptele bune sau rele nu vor mai conta, si daca nu vor fi arse cartile de cine stie ce dictator piroman, poeziile vor fi singurele care vor vorbi despre timpurile acestea...
Nimeni nu ma poate convinge ca in Romania, un partid sau altul este mai cinstit sau mai umanist... in partidele astea multe, colorate si democratice sunt oameni...si ce oameni cu biografii uneori ascunse si de loc curate...
Of, de s-ar putea gasi o forma de guvernare a lumii fara politica asta \"minunata\"...

Minunate imagini... Uneori si vara te poate ingheta, si iarna poate fi fierbinte... Despre niciodata in iubire, iarna sau vara ar fi de discutat. Uitam si iubim iar... poate cu mai mult patos, cu mai multa convingere... Imi place pana dincolo de lacrima poemul tau.

Si totusi, exista!
Poetul... si din nefericire - politica...
Exista oameni saraci, si oameni bogati...
Exista si antipatiile si adoratia...
Raul si binele,
Ura si dragostea, si noi - cei care putem avea pareri diferite...Exista invidia, exista si capra vecinului, exista si de ce el si nu eu...
Ne place sau nu - din literatura romana nu pot lipsi, nu mai pot lipsi: Sorescu, Stanescu, Blandiana, Dinescu, Vulpescu, Moartea caprioarei cu Labisul ei, Cartarescu, si cu voia dv. A. Paunescu... in poeme poeti... in viata niste oameni ca oamenii cu bune si rele, artistii nu sunt dumezei, si daca ma gandesc mai bine, cred ca nici Dumnezeu nu ar fi lipsit de greseli...
Si totusi, exista!

frigul acesta s-o termina cand timpul nu va mai fi singuratate... cand timpul se va numi - iubire, impreuna... Apropo, e frig, da, infloresc castanii.

Sunt dou[ idei ale unei singure iubiri, as zice ca sunt doua poezii. Cum sa reununt la stelutele mele?/ Atata mai am in furtuna, /Mi-s drumurile arse,/ Si-n vise rebele, /E numai popasul de-a fi impreuna... // Aici am fortat putin raspunsul..., poate voi pune intr-o zi semnele de punctuatie... oricum va multumesc... Geea

Multumesc de intelegere, imi cam sar tandarelele cate o data, iertati-ma, da am i eu voie sa-mi fiu rea cte o data...prea multa bunatate e plictisitoare...monotona...

sunt rea, cel putin saptamana asta ma simt foarte rea, rautacioasa... nimic nu-mi intra in voie, ma iarta si tu si altii care ma veti mai citi...

Nu stiu ce inseamna pentru tine poezia...o stare sufleteasca, sau o imagine... N-as putea scrie mai mult pentru un simplu of de-o clipa... In fine, rautacios sau nu mi-ai dovedit o leaca de superficialitate... mai citeste, mai scrie... si s-ar si putea sa intelegi ce scriu si cum scriu... in rest sa auzim de bine... multumesc de trecere...
mie imi plac si poeziile scurte cand pot concentra o idee...vezi ca mai sus exista si explicatia, daca ai nevoie de mai multe explicatii...

Ieri dimineata, de undeva de la o fereastra a unui etaj patru, am vazut in departare marea, aproape niste zarzari infloriti si o multime de plopi rxplodand de verde... In clipa aceea mi-as fi dorit aripi, eram totusi la munca, si m-a cuprins un dor de mine si de contopire cu tot ceea ce vedeam... si-am scris... s-au m-am bucurat de libertatea culorilor, apropo cateodata mai si pictez... tocmai am inchis o miniexpozitie... Viata era afara, oamenii dn jurul meu cu reguli stricte si incruntari personale motivate sau nu, pareau cu totii cenusii...

multumesc de trecere... tare mi-e teama ca tocmai in aceasta saptamna mare ma intunec... si a iuta o mare iubire tot noapte se cheama... ma iarta, chiar mi-e teama de intunecare...

Of, de n-ar fi razboiul asta intre plus si minus...care o fi plusul care minusul... nu pot spune exact... Interesant scris, dureros violent... te voi mai citi... acum trebuie sa plec la munca... merita citit si de tine, corecteaza micile scapari, litere in plus prin vreo doua locuri. Succes in continuare.. Ce-ar fi sa scrii si despre un razboi si o pace mai mare...

va multumesc pentru toate bunicile si bunicii nostri...

Pentru o clipa am crezut ca sunt la mine acasa... Barr... mi-e frig... imi si place da-mi si displace... de imagini vorbesc... poezia e ca o scara, in trepte...unele solide, altele gata sa se parbuseasca in cosmar... una calda una rece... Barr mi-e frig...ma duc sa fac curat in sifonier... pe cuvant de ianuarie, februarie si aprilie ca arunc tot ce e de prisos... Bafta in continuare... Voi mai veni sa te citesc... mi-a placut stilul chiar daca mai e de slefuit cate o treapta-strofa. Brava la tine!

Aiurea / iar ma bate vantu\' in doua, fac greseli prea multe, nu-mi place azi de mine, ma tot caut, de parca m-as fi pierdut, poate spatiul timpului prea stramt, poate grijile gramada, imi tin mintea halandala... ma iarta si tu, am vreo 1000 de ani, scleroza e divina...

Iar ma bate in vantu\' in doua, iar ma strange un strop de roua, ce m-a apucat nu stiu, de agonizez cand scriu... nici nu stii tu ce inseamna palmaresul.... poate niste laude nemeritate ce m-au facut sa obosesc... multumesc de parere, de trecere