Ieri dimineata, de undeva de la o fereastra a unui etaj patru, am vazut in departare marea, aproape niste zarzari infloriti si o multime de plopi rxplodand de verde... In clipa aceea mi-as fi dorit aripi, eram totusi la munca, si m-a cuprins un dor de mine si de contopire cu tot ceea ce vedeam... si-am scris... s-au m-am bucurat de libertatea culorilor, apropo cateodata mai si pictez... tocmai am inchis o miniexpozitie... Viata era afara, oamenii dn jurul meu cu reguli stricte si incruntari personale motivate sau nu, pareau cu totii cenusii...
Ma asteptam sa vad cine stie ce text lung.M-am inselat, nu spun asta pentru ca e o regula sa fie poezia lunga dar pana acum numai de asa ceva am dat.La tine vad textul de mai sus hai sa nu zic asemeni unei incercari, probabil a fost o stare pe care ai dorit sa o scrii, ceva spontan ce ai vrut sa arunci pe hartie fara sa te lungesti.
Intr-o mare proportie ti-a iesit.
Nu stiu ce inseamna pentru tine poezia...o stare sufleteasca, sau o imagine... N-as putea scrie mai mult pentru un simplu of de-o clipa... In fine, rautacios sau nu mi-ai dovedit o leaca de superficialitate... mai citeste, mai scrie... si s-ar si putea sa intelegi ce scriu si cum scriu... in rest sa auzim de bine... multumesc de trecere...
mie imi plac si poeziile scurte cand pot concentra o idee...vezi ca mai sus exista si explicatia, daca ai nevoie de mai multe explicatii...
Gabi, comentariul nu a avut o tenta rautacioasa, nu pot fi rautacios cu cineva de la care pot avea ceva de invatat si pe care apreciez in ciuda incercarilor/reusitelor sale de-a reda stari sufletesti, imagini s.a.m.d
Explicatia poeziei nu am de ce sa o citesc, daca as citi-o, mi-ai lua dreptul la \"visare\" pe care-l obtin atunci cand dau de un text reusit in mare parte.Explicatia o voi citi dupa ce raman fara variante in imaginatie.
Multumesc de intelegere, imi cam sar tandarelele cate o data, iertati-ma, da am i eu voie sa-mi fiu rea cte o data...prea multa bunatate e plictisitoare...monotona...
nu are nevoie de sevalet
ea stie
albastrul albul
si verdele copacilor
ea nu se targuie
nu minte
si nu cauta
pentru ca stie
unde-i sunt toate
micul tau poem m-a inspirat. frumos