Gabriela Marieta Secu

ai dreptate...prind calculatoru in zori la ora 5, beau cafeaua si scriu cate o trasnaie... poeta cu ora... apoi merg la munca si scriu carti tehnice-matematice...dar de schimbat nu schimb... fiindca filozofia asta (inocenta de altfel) nu m-a lasat sa merg cu inima la inaintare... desi ar fi mai mult ratiune, materialismul, drumul sigur si usor...ma bucur ca ti-a trecuta suparrarea pe care ti-am provocat-o... picasei rau intre niste lacrimi personale...

aminitire, pomenire a despartirii ce m-a amutit in mijloc de serenada inlacrimata... o lacrima tu, un potop de lacrimi eu...

Mugurel de stanca/ Floarea mea de piatra - scriam si eu intr-o zi... voiam sa vad si la tine ce fel pocneste acest mugur.... stii: apa trece, pietrele raman... si nu raman, priveste nisipul adus de rauri si fluviu in mare...

George, asa scriam prin 1994, de drag de N. Dabija., de drag de toata Moldova

Lacrima pentru fiinta mea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Gabriela Marieta Secu [Geea]

2003-10-08 |



Prea mă simt
O rătăcire amară
De mi-e dor de țară
In a mea țară...

Dați-mi iar simțirea de fi -eu -
Fiindcă doar asa
Il aud pe Dumnezeu...
Dumnezeu a fost intâi cuvânt
Doar in graiul meu
Voiesc să il ascult.
Dați-mi voie
Hora să mi-o joc
Să-mi găsesc Acasă
Al meu noroc.
Dați-mi voie
Doina să mi-o plâng,
Dați-mi voie
Doar să fiu ce sunt.

Nu vreau sa ne certam, stiu ca e greu, spun mai sus ca si multi romani au trecut pe vremuri de partea ungurilor - cu nume si limba, pentru a trai! Uneori foamea saracului il indeamna sa treaca de partea dusmanului.. cu fiinta cu tot... stii ce sunt astia? Altfel de dinu paturica din Ciocoii vechi si noi, ai lui Flimon... Oamenii aceia simpli in saracie se vor duce acolo unde li se pare ca e mai indestulat viitorul... Spirituali suntem cativa... spiritul, cuvantul nu tine de foame! Si tinerii din Romania s-au haiducit... mintile stralucite se duc sa dea ce au mai bun altora... devin americani, devin francezi, spanioli, italieni - orice, numai pentru o felie de paine mai alba...
Nici pe aici nu vad un nou Cuza, si nu cred ca se gaseste nici pe acolo ... ar trebui sa-l inventam, sa-l faurim noi... Si nu vreau sa ma cert cu dumneata, eu am spus ca in intimitatea iubirii nu are ce cauta politicul... Am mentionat ca sunt si eu o corcitura - acesta e cuvantul ce mi-a mangaiat copilaria...pana cand le-am spus celor ce ma jigneau: Ajunge!
Mie personal nu mi-e rusine ca am mama nascuta la Budapesta si tata nascut in Oltenia... imi iubesc paerintii fiindca sunt oameni ca tot oamenii. Si da-mi voie sa cred ca si slavii sunt oameni, chiar daca printre ei sunt si destyui ticalosi...Crezi ca printre romanii pur sange (daca exista asa ceva, tinand cont ca legiunile roamne erau adunate din tot imperiul roman, si ca s-au unit cica cu dacii. Stii cum priveam eu moldovenii de dincolo de Prut? Ca pe urmasii Dacilor Liberi... )nu exista oameni cu care sa ne fie rusine?

De unde sa-l luam pe Cuza? De unde sa gasim politicienii acelor vremuri?
Oamenii oameni s-au inchis in turnuri de sticla... si cei care fac galagie si ies in fata... fac ceea ce fac - politica praf. Oricum chiar daca am scris ce-am scris mai sus, il iubesc pe Nicolae Dabija... atata doar ca-mi pare tare rau ca n-a stiut cum sa expuna mahnirea sa reala, adevararurile demografice... cand esti Un Nume, o Voce a neamului tau...trebuie sa fi foarte atent la ce spui si cum spui!

Raman la convingereea mea, indiferent cat de sus sau jos este un om, e liber sa se casatoreasca cu cine doreste...
Globalizarile cand este vorba de iubire, dragoste sau prunci, sunt judecati gresite, incriminari fortate...
Si daca maine - un Forum International decide ca Moldova sa se uneasca cu Romania?
Oare nu-mi ajung Udmeristii de aici care spun acelasi lucru despre pruncii rezultati din casatoriile mixte dintre maghiari si romani... Cu atat mai mult, cu foarte multi maghiari din Romania - au fost initial romani... cu atat mai mult xenofobia acestora din urma e mai apriga...
Sper ca atunci cand vom fi impreuna toti fii vechii Dacii sa nu ni se puna interdictia casatoriilor dintre moldoveni cu olteni si ardeleni...

Frumos si tragic spui lucrurilor pe nume...

Trebuie sa te citesc putin pe litere, fiindca stii si tu cate ceva, si nu vreau sa pierd de la tine ce mi-a scapat mie... Stii cum sunt? Ca in fata unei oglinzi care s-a spart, si noi - eu , tu altii, suntem cioburile acelea... si cred ca daca am reusi sa si comunicam intre noi... urmarind ideiile frumos, nu divagand periculos (si eu divaghez... considerand ca toti stiu ce deja eu stiu...)Ma bucur ca mi-am gasit un iterlocutor... Astept provinicia... vorba vine... fiecare din noi poate fi o farama de adevar... nu poti trai intre cuvinte, prin cuvinte (la urma urmei asta e si poezia si proza..) fara sa te intrebi ce hram poarta cuvantul... Multumesc de trecere si te mai astept...

Chiar nu gasesc printre voi un \"nebun\" care sa-mi raspunda la povestea asta?
Atat de mult imi doresc sa stau putin de taina cu cineva care sa si inteleaga ce basmesc eu aici, cine ma ajuta?

folosesc des acest ma iarta... nu numai in poezie... voiam sa vad cine seamana cu mine, si-am descoperit un suflet frumos... ma iarta si tu, ca mi-a fost aici o clipa de lumina linistita.

Am sa te rog sa citesti de aici de la mine \"Comoara de sub cifru\", am plecat de la un vis, am facut niste recapitulari ale visului prin biologie-chimie-fizica-filozofie-geografie lingvistica... am trimis articolul - studiu mai multor oameni pe care i-am crezut suficient de \"nebuni\" ca sa duca ei visul inspre realitate... am primit intr-o zi un telefon din tara ca revista fenomenelor paranormale mi-a publicat articolul fara nume fiindca numele mi se pierduse... eu nu-i scrisesm Aurorei Inoan, ci altcuiva... mai multora... peste doua saptamani, la insistenta mea mi-a aparut udeva la subsol numele... cu mentiunea ca din cauza calculatorului...etc... in fine voiam sa merg la simpozionul acesta ca sa vad si sa aud ce s-a mai \"descoperit\" nou depre APA ... nu-mi doream participarea ca participant cu povestea unui vis - confirmat de mai toate disciplinele enumerate mai sus... aproape umbra as fi vrut sa fiu acolo... numai ca invitatia promisa de altfel de directorul acestei manifestari..s-a pierdut... nu-i nimic..toate trec.. Ma iarta, Camelia, nu-mi sta in fire sa fiu caustica... ai picat prost cu sfaturile... asta e... si am atata nevoie de un \"nebun\" mai nebun ca mine care sa stie ce stiu si mai mult de atat pentru a demonstra ca nici in vis nu basmesc atunci cand am chef sa \"vad\" sa \"stiu\" ceva...

Sti ceva sunt eu suparata acum pe niste savanti adevarati, si chiar nu-mi arde de greseli... mi-am cerut scuze de la voi pe care va consider oarecum prieteni, loviti-ma si voi, ce mama naibii... de dusmani ma feresc singura, de prieteni sa ma fereasca Dumnezeu... Nu modific... supararea mea nu se mai modifica... ma inec in lacrimi si tie iti arde de desteptaciuni. Mersi...

imi veti ierta greselile... tristetea.. stiu si vad ca am greseli/

imi place albul, dar uneori galbenul ma fascineaza, desi-s indragostita de albastru ceruleum... iubesc tineretea celor tineri... eu am cam incheiat cu tineretea... si traiesc repede, repede ce mi-a mai ramas... mi-a placut cum a spus asta Ileana Vulpescu in Arta conversatiei... pentru nimic in lume n-as mai lua viata de la inceput, mi-a iesit tineretea pe nas... de vreo doi trei ani pot merge linistita pe strada, nu mai opresc masini, nu ma mai intreaba tot felul de \"cuceritori\" de ce sunt singura... uneori e atat de frumoasa maturitatea asta dinspre batranete... tineretea fie a tinerilor... mie mi-e bine acum... apropo nici macar nu eram singura... ce bine ca mi-a trecut tineretea... uneori tineretea mi-a fost un handicap...

s-ar mai putea comenta aici? Sa fie liniste... ascultati aceasta culoare, duios mi-era o lacrima de tine... frumos si cald albastrul tau... asa se vede pe dinafara... poate e rece... dar prin vers l-ai facut albastru cald-fierbinte chiar.

misterios zbor plutit cu aroma de plumb, asta simt ca gust pe limba...poate mi-e foame... de otrava...imi place insa poezia ta... e ca un tablou in fata caruia mintea incepe sa joace sah. Imi place...

Nu cred ca exista moarte in energia cuvantului, campionul acesta nu poate muri, nemuritu-l-ai in poemul acesta atemporal... \"Te voi iubi pana la moarte si dincolo de moarte prin aceasta iubire voi trai\" spunea fata mea intr-un ceas al bucuriei ca mi-e fiica.

Mai mult revolta decat tristete... Pasarea paradisului pierdut... Frumos si durerors ploua, sa fie pasarea - sufletul lutului tau? Atunci e bine... ai sanse sa te intorci... sa te ridici deasupra acelui paradis... ai grija la altitudine, caderile in sus sunt si mai periculoase... Glumesc, sa-mi ies eu din melancolie...

Si caii, si tineretea si galopul si ... altfel de noi, calareti ai cailor verzi albastri.. Super, te mai citesc...