Gabriela Marieta Secu

lasand la o parte cateva stangacii lasate cred din greaseala grabei cu care te+ai grabit sa te \"mori\" de cateva ori, niciodata serios si definitiv... ideiile sunt mai mult decat destepte, te trag de maneca gandului la meditatie... citeste-te singur si vezi unde ar fi trebuit sa pui singularul in loc de plural... poemul e super dar trebuie sa-l salveyi de acele cateva scapari... decizia iti apartine.

sunt multe lumini aici, in versurile tale, m-as feri totusi, de a incepe versuri la rand cu \"și\", poem descriptiv, poate sunt eu azi prea aspră, imposibilă cu mine însămi, dar dacă ai reusi să faci in poem si o introspecție, adică să scrii din interior imaginilor, efectul ar fi intr-adevăr - spectaculos la nivel de emoții... e reusit poemul tău, dar simt că poti picta in cuvinte imagini si din interior...

of.. daca te mai scuzi, chiar am sa ma supar... stii cineva intreba un poet daca poate spune care este cel mai mare poet contemporan pe care il cunoaste. Stii ce a raspuns acela? Ca nu exista poet mare sau mic ci ca exista Sorescu, Dinescu, Blandiana, Paunescu, Vulpescu etc., si ca doar unul e Soarele Limbii romane desi e poreclit Luceafar...

multam de trecere, de observatii, nu vezi ca \"poezia e la personale? deci din start n-am vrut-o chiar poezie, am subliniat un balci cu bine ai remarcat...

aici totul pare apa curgatoare, izvor serpuind, crescand... deosebite idei... imi plac

nu-mi place de loc acest plural, nici macar poetic nu pare... poet, poeti suna frumos ... poezia pare in cazul poetilor o iubita ideala... eu as scrie (eu nu tu) poeziile nu se dau cu crema pe maini... noi femeile scriem ceva cu miros de poezie, poate ca la noi se potrivesc mai mult poemele... vezi daca ma joc putin as da poemelor gust de poame (roade de de pom)... imi place ideea, nu-mi place cuvantul / poetele / suna fals... ma iarta

dragul meu nci o cunună
fie ea din orice floare
nu rezista in furtună
e tot iarba pentru fiare...

tu-i spui fan, iarbă uscată
răscolită de amintiri
dintr-o vara in toamnă moartă
prin trecutele iubiri...

deci, răman fără cunună
fără lant si fără sa
poate nu de tot nebună
bună totusi dar si rea...

n-am spus ca esti o mare poeta, esti inca mica, si cresti frumos(asa sper, daca vei pierde multa vreme prin biblioteci) cresti frumos fiindca ai talent, si rautatile cu manelele sunt putin gratuite...
Istoria-i o marfă expirată
Ba suntem comuniști, ba democrați
Sau blestemați ca viața noastră, toată
Să ne urâm, nebuni descreierați.

uite versurile astea mie chiar imi plac si-mi place faptul ca Vezi ca ai nerv... sunt convinsa ca altfel vei scrie peste 10 ani daca vei mai avea chef sa scrii, fiindca si cheful de-a spune lucrurilor pe nume in fata surzilor galagiosi se duce uneori...

nu ma mai supar demult pe nimeni, am facut o precizare, la ce buna adrenalina in sange? Mie mi-s dragi si dusmanii, si florile imi sunt dragi mai ales la masculin... Intotdeauna avem ceva de invatat de la altii, cum sa fim sau cum sa nu fim, si apoi, chiar daca nu-s de acord cu opinia unuia sau altuia, le respect opinia - ramanand neclintita in opinia mea.. politetea si respectul sunt gratis, supararea - vorba de ocara - te poate duce la tribunal si primesti amenda daca vorbesti urat... Am invatat sa fiu cu Minte... Cu drag voua
Geea

vad ca va jucati
si-i bine
rasu-plansu
de amor
sa va dau zile senine
apa rece din ulcior
lui ii dau
ce se cuvine
pace voua
tuturor...

va multumesc de trecere prin textele mele, se vede ca prin vers mai rascolesc nicaiva muze care vin sa va amuze, sa va incite a pasi printre cuvinte... la buna citire...

Daca florile in vant
stiu din pasii mei
un rand
si ma spun
cand rasar si cand apun
nici in ochi de om hain
nu ma tem
nu plec nu vin
nici in ochi de zambet ars
nu ma duc si nu ma las
doar atat
in ochiul trist
printre umbre
mai exist
rau secat
doar de potop
in vederea unui orb...

dragul meu interlocutor, liber este orsicine, apropo de \"secu\" de mult, tare demult in timpul unei adunari populare in jurul conducatorului de la balconul casei mele a cazut o caramida in mijlocul acelei multimi, aruncata de copilul unei prietene ce se aflau la mine...caramida n-a lovit pe nimeni, numai ca doi baieti cu ochi foarte albastri mi-au venit imediat la usa... au intrat le-am relatat ce s-a intamplat, aia mica s-a impidicat de caramida ce tinea usa din cauza curentului si suparata a aruncat piatra care i-a facut buba... Dusi au fost si n-au mai venit... nu mi-a fost niciodata frica de \"secu\", de Dumnezeu mi-e frica... si atunci era firesc sa primesc vizita lor, eram vinovata, in piata erau oameni nu numai conducatorul... Ma amuza legatura pe care unii o dau numelui ,eu cu securitatea, am fost sfatuita de unii care chiar aveau de ce se teme de \"secu\" ca ar trebui sa-mi schimb numele literar, ca din cauza numelui voi avea neplaceri, ca publicul nu-mi va primi cartea... si le-am spus ca din moment ce asa ma numesc, si asa am publicat mai peste tot ceea ce am scris... nu am de gand sa-mi schimb numele... si la lansare am vandut 150 de carti, si la nici un an tirajul cartii mele s-a epuizat... Eu sunt Gabriela Marieta Secu, si chiar imi place numele meu...

Cred ca esti deja poeta, faci parte dintre aceia care au ochi ageri si nu stiu tacea diploatic...
Si constructia textului si ideea mi-a placut, ca nu-mi place realitatea e altceva, dar nu pot spune ca nu exista...
daca ar fi un tablou as spune ca ai pictat cu cutitul, mai corect cu barda... doamne, doare poemul tau... e bine ca vezi, si ca spui ceea ce vezi! Cred ca esti deja poeta!!!

ce casa frumoasa ai tu, de mult n-am mai citit o poezie care sa-mi placa astfel... felicitari

vorbeam azi aiurea despre tinuta obligatorie in locuri care cer asta... spuneam despre frac si rochiile sobre de seara ca nu sunt altceva deact biste uniforme ale elegantei, o alta limitare a multelor nonlibertati stralucitoare... poemul tau parca ar continua intr-un fel discutia asta a mea cu un interlocutor oarecare... poemul tau vorbeste parca de uniforma sufletelor din acel oras... din acea lume as spune... of, ochii astia ai dumitale care vad al naibii pe dinauntru... imi place mult ceea ce ai scris...si forma si consoanele apasate... au rostul lor..

a argilei, sa stii ca merge si - argilă arzand dinauntru -
nu te supara, are si repetitia uneori rolul ei, alteori strica. pe curand
geea

stii cumva in ce temple preotesele purtau culoarea rosie? eu, am uitat, am visat mult timp o femeie imbracata in rosu, avea in mana un toiag asemanator cu acela al magilor... daca stii spune-mi si mie.

se frământă lutul
și noi ulcioare vor fi turnate
arse la flacăra galben-sângerie
a lutului arzând dinăuntru

poate inlocuiesti primul lut tarana, se repeta si parca nu e bine... e poezia ta, faci cum vrei - da mie mi se pare putin obositor, si poezia e chiar mare, cum am mai zis desteapta...

nu te comentez, n-as avea mai multe de adaugat, e o poezie \"crescuta\" frumos... desteapta, adica inteligenta, te pune pe ganduri... imi place, desi aici esti alta, ai tu posibilitatea asta de a fi si copil si adult (uneori prea adulta ,nu-i rau sa fii adult)...

doamne, cu cat vei intarzia mai mult pe aleea copilariei cu atat viata o sa ti se para mai frumoasa si mai bogata, chiar daca iesi in strada mare, sa ascunzi inr-un colt de suflet copilul din tine...este si va fi cea mai mare comoara...

si am uitat sa spu esentialul, imi place poezia ta, ultima strofa trebuie lucrata, daca pana aici \"curg cuvintele\" in ultima strofa nu merge de loc credinte cu renunte, strica tot farmecul poeziei, si de-ai sti cat de mult conteaza in poezie finalul... ori tu tocmai la final faci greseli... trebuie sa pastrezi ritmul... de ale lor credinte - nici asta nu-mi place.. cred ca primul vers din ultima strofa strica poezia asta... e poezia ta, asa ca pune mana pe treaba, degetul pe gand si cauta alta imbinare...
nu ma pierzi de \"prietena\", da nu-s de loc buna si nu te pot lauda cand nu meriti.