Poezie
vedenii
1 min lectură·
Mediu
parcă eram pe cruce
cu fruntea țintuită-n lemn
sângerându-mi lumea
din pieptul meu creșteau păsări
cu ciocul orange
toaca bătea în aer
ultimele cuie de speranță
parcă eram pe un deal
hăulind lumina
de cingătoarea ei se prindeau
în horă păpădiile
din ochii mei curgeai tu
întrupându-te-n iarbă
în formă perfectă
de vers
parcă eram pe boltă
din struguri făcusem mătănii
numărând pașii dorului
până la tine în poartă
022.739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “vedenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/130672/vedeniiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
aici totul pare apa curgatoare, izvor serpuind, crescand... deosebite idei... imi plac
0
Geea, când am născocit poemnul acesta era pentru că începusem să cred tot mai mult în vedeniile mele cu fruntea în mâini deasupra apei, deasupra Dunării, pe faleză. de aceea, mă uimăște plăcut comparația ta. Îți mulțumesc mult.
prietenesc,
Livia
prietenesc,
Livia
0
