Mi-e greu

Mi-e greu, mult mai greu, de când m-a pocnit mărturisirea ta... Fior de care septembrie acela de atunci, acela de acum în tăinuita poveste cu margini de jar și iluzii de scrum? Mi-e greu azi în toamna de aur cu pești și cu mare și cu blândul balaur și cu definții ce nu definesc de ce fără timp în zadar te iubesc... Mi-e greu să te aud mi-e greu să-ți vorbesc din spațiul bolnav printre stele pornesc și tu mă aștepți răvășit tot în munți ca dorul din dor cu dor să-l săruți... Și taci lasă-mi timpul năuc de mine în păduri rămas tot haiduc nu-mi da înapoi înaltul abis mă iartă de ploi chiar dacă în zori cu mine de mână ai să intri în vis...