Nu știu să mint

Nu știu să mint, nu mi-e aminte să mint... uit și asta ar însemna să nu pot susține o aceeași minciună... de aici curajul sincerităților mele. Și tu, nu poți veni după un secol, cu absurde reproșuri... Nu sunt o credincioasă, am și-am avut de când mă știu prea multe întrebări, prea multe răspunsuri... uneori mai multe răspunsuri decât întrebări... infidelitățile mele trecute, prezente sau viitoare sunt de alt ordin. Ãn literatură personajele mele fac ce doresc, le permit o anumită libertate... nu le-am învățat să mintă, fiindcă lucrul acesta nu-l stăpânesc nici eu. Nu amestec planurile, realitatea este realitate, cotidiană, uneori monotonă, apatică... rece... în literatură toate anotimpurile mele sunt fierbinți, vara e răcoroasă, iarna fierbinte... mental îmi păstrez personajele în temperaturi rezonabile... Par a intra în jocul persoanjelor mele, există o animită empatie... dar niciodată nu mă confund cu ele... nu mă substitui lor. Sufăr de luciditate... și nu mă arunc cu capul în zid.