O jumatate de secol

Am trecut de limita unui timp la care nu credeam să ajung... Am ajuns si de aici incolo fie ce-o fi, cat o mai fi să fie... Cineva mi-a dat aseară telefon, azi noapte... \"Mi-am adus aminte ca te-ai născut pe langă Piersic, si m-am gandit să-ti spun La multi ani...\" Ceva mai incoace de Piersic, Omul actor de la care am invătat in copilărie Limba Română... Limba mea maternă era nitelus alterată, mama mea unguroaică vorbea o limba română aproape intraductibilă, hazlie, dar ... Sansa mea a fost o mătusă ce lucra la Nationalul bucurestean... vacante de iarnă petrecute din zori pană seara in acel Palat al Cuvintelor de aur... Stiam aproape toate replicile lui Florin Piersic din piesele pe care le juca atunci... Dar cel mai mult imi plăcea in \"Oameni si soareci\"... cand am ajuns si prin cabina lui, ca de... nici nu s-ar fi putut să nu ajung... ditamai Florinul Piersic a intrebat copilul numai ochi si urechi ce eram: \" Spune-mi, care e piesa ta preferată, in care crezi tu ca joc cel mai bine?\" M-am uitat la el de undeva de jos, m-a luat cu mainile alea mari pe sus si m-a asezat pe genunchii săi si astepta... \"Rolul de nebun din Oameni si soareci imi place, acolo esti atat de frumos, acolo esti atat de adevărat...\" A ras, spunand ca e o piesă grea pentru un copil ca mine, s-a supărat putin că i-am spus ca e adevarat... că imi place de el nebun... si uitandu-se la mine mai atent mi-a spus ca seman cu fiul lui de care ii e atata dor... Apoi am fugit să-l vad pe Emanuel Petrut, de care iar imi era drag... pe Gheorghe Cozorici... ani de demult... Iubirea mea pentru cuvantul romanesc, acolo - la batranul National mi-a luat mintile... teatrul imi era Catedrală, actorii imi erau Sfinți pe care ii respectam si-i iubeam ca pe ceva nepămantean... Cinzeci de ani implinesc azi, as fi vrut să-mi scriu o poezie, dar nu mă simt in stare... sau poate..sa vedem ce iese... Timp fără timp De vinovată iubire De anotimpuri ce m-au ametit Timp fără timp De vis si uimire Intr-un spatiu ateu De cuvant nerostit... *** Si, vezi iubite... Si, vezi iubite, Mi-a rămas senină Toată iubirea Care ne-a unit Chiar dacă azi Iti sunt Străină Ecou de umbră In asfintit... Si, vezi iubite, Clipe arse In vesnicie Am picurat Lăsand Cuvintele frumoase Să ne valseze Adanc inalt... Si, vezi iubite, Depărtarea Rămasă e fără de drum Asa cum ne va fi uitarea De ieri, de maine, de acum...