In 20.02.2002 Ion Tugui a plecat de langa noi. Au trecut de atunci exact trei ani.
Nu exagerez deloc cand spun ca ma gandesc in fiecare zi la el. Si Ion \"respira\" zilnic (cum frumos spunea Geea)
Doream să fiu, de când mă știu,
O preafrumoasă manechină
Cu trup arzând de dorul viu,
Cu piept frumos și glezna fină,
Picioare lungi, mers de felină -
Așa visam ades să fiu...
Toți anii i-am
Viața-i culoare
Și cântec, declin,
Râsul sub soare
De arlechin.
Ce este viața?
O farsă tristă,
Pe scena lumii
Un rol de artistă!
Închină-te vieții,
Etern temnicer
Și gustă-i
- Aș vrea să-ți spun, iubite, că noi ne-am sărutat
Când încă nu visai săruturile mele.
- Nici astăzi, preafrumoaso tu încă n-ai aflat:
Mi-ai dat în vis săruturi, ca să mă sting în ele...
Din tot ce-a fost a mai rămas pustiul,
Copacii-nghețați stau strajă și decor
De gheață, ce pare că ar vrea să-i crească
Pe cei ce-au viețuit, și suferă, și mor.
Fantomele cutreieră
Paradisul unde eu mă aflu
Îmi dă liniștea care-mi lipsea
În zbuciumul vieții.
Și-mi mai dă părerea că
Viața nu-i acolo
Unde m-am trezit azvârlit
Și-unde n-am avut încotro
Și am ales
O pușcă, o sabie
Triumful ororii,
Alegi Lumea sau Cerul?
Sfârșitul candorii?
Ia aer în piept,
Gândul e rece.
Ești pregătită?
Se va petrece.
Și caii vor trece
Un ultim obstacol,
Cerul
Îți amintești? Eram doi liceeni,
Cutreieram păduri la Hagieni
Și întâlneam pe drum țestoase,
Și toate umbrele erau frumoase.
Aveam petale-albastre-n plete
Și se jucau prin frunze siluete.
Un
Mă dizolv în partitura
Florilor cu nenatura,
Sunt etern drumeț galant,
Pribegindu-mă-n neant.
Și din negre găuri nude
Vin adesea paparude.
Din quasari și alte stele
Se nasc chipurile
Până atunci
O frunza uscată
Pe lacul mort
E tot ce mă-mbată,
E tot ce suport.
Până atunci
Doar noaptea eternă
În lumea pustie
Cu fața în bernă
Lumină să-mi fie...
Până atunci
Un munte
Presentiment
Știu, mormântul îmi va fi-ntuneric de ape,
Oceanul va mai înghiți un sărman anonim,
Mă vor pândi capcane de grote și groape,
Cât de-ascunși ne e dat uneori să murim...
De-mi va
Nebunul
Sunt un biet nebun
Care încearcă să se metamorfozeze.
Un pion mă amenință
Banal,
Regele mă mustră pentru vina
De a-i fi violat regatul
Și regina
Cu flăcările din trupul unui
DȚ