Cârcoteală unicat

      r            e                          i


   â     c     t     a     ă            n     c     t


C           o            l           U             a

:-)


De data asta m-am gândit să vă propun o călătorie în catacombele site-ului poezie.ro, așa că o să vă rog să fiți pregătiți să mă urmați pe mai multe linkuri (11 în total, număr cu noroc).

Tot unul și unul, credeți-mă!...

Dacă știți că Radu Lucian este numărul unu pe site (și probabil știți asta), v-ați întrebat în schimb vreodată cine este numărul doi? Vă spun eu: domnul Adrian Batistă. E drept, tristețile lui s-ar putea să vi se pară un pic desuete, dar sincer să fiu, după ce le-am citit mie mi-a părut rău că s-a mulțumit să publice o singură poezie.

Sărmanul dionis este prezent și el pe site, cu un Status quo incert: dacă văd legătura între idioții care circulă pe roți și cimitirele pline de morți, ce treabă are chestia asta cu succesiunea zilelor și a nopților mi-e mai greu să înțeleg.

Unii se simt marcați pe viață de câte o rană care naște gânduri sau poezie, rămâne încă de văzut, în timp ce alții, convenabil stabiliți în California, văd viața prin ochii unui surfer: vine câte un val și îi ia, ducându-i spre un mal, dacă au noroc, dar dacă nu, rămân să se zbată pe sub apă. Nu-i chiar atât de grav, important e să-și ia și buteliile de scafandru cu ei.

Mai grav e de cei care scriu poezie de la serviciu: aceștia riscă în orice moment să rămână fără placa de surf, iar singurul lor refugiu rămâne ascensorul. Mângâierile furate acolo de la secretară sunt cel mai bun medicament pentru depresiile noastre zilnice. Munca-i silnică, o știe toată lumea.

Iată, cei mai sufletiști dintre noi îmi dau dreptate: fără dulceața buzelor unei iubite, viața poate deveni de-a dreptul... sufocantă.

Ce putem face în acest caz? Putem mima indiferența, dar asta e doar o soluție efemeră. Apropo, se pare că există mai multe lesbiane printre noi, pe site. Or fi ele mai curajoase decât ei?

Există de asemenea și mai multe Oriane, iar o dragoste respinsă merită cu siguranță o dedicație tăioasă. Tu ești un nimic, îți zice câte o fată, iar singurul tău răspuns în astfel de cazuri e vreo înjurătură strecurată printre dinți. Dar ce, ea era mai brează? Nici pomeneală! Când însă lucrurile stau și mai grav, iar băiatul vrea cu adevărat să se răzbune pe câte o ea, vânzarea spiritus-ului către forțele întunecate ale răului s-ar putea să nu fie cea mai fericită alegere. Aviz amatorilor!

Cineva s-ar putea să mă întrebe de ce am selecționat în cârcoteala asta numai poezii „unicat” de pe site.

Răspunsul e simplu: pentru că merită și ele o șansă. Oricum e duminică, și nu prea e activitate pe site. Dar promit că data viitoare va fi o cârcoteală pe cinste: numai și numai despre cenzori. Fiți cu ochii în 4atru!