Poezie
Cand privesc
1 min lectură·
Mediu
Cand privesc copacul acesta
care-mi acopera cu totul fereastra
imi vine sa ma aplec
peste pervaz
cu un ac ascutit in mana
si sa intep una din frunze.
Prin ochiul acela
infim de lumina
as vrea sa privesc eu lumea.
Mai ales cerul,
cautand soarele
sa ma orbeasca.
/19.08.2000/
074.312
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Nita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 49
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nita. “Cand privesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nita/poezie/23454/cand-privescComentarii (7)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
FG
Poezia e reușită, după părerea mea - mie mi-a mers la suflet, are lumină condensată :)
0
SLpoezie frumoasa, simpla, concentrata. Totusi frunza nu te va proteja de realitate....
0
NR
Da... e o poezie... Structura mi\'a placut in mod deosebit... Trecerea de la o imagine la alta... Foarte frumos...
0
GNMultumesc tuturor. Si plecaciune.
0
LNDistincție acordată
Ai reușit prin cuvinte puține, dar simțite să spui multe, adică destul pentru a reda un sentiment, poate/și o atitudine.
0
GNIti multumesc. Mai mult pentru ca ai subliniat ideea \"atitudinii\", decat pentru stea.
Nu te inseli. Pe curand!
Nu te inseli. Pe curand!
0
Frumos.
Eu nu pot sa spun daca se ridica la nivelul asteptarilor mele pentru ca la texte intru alb la minte. Sa vad cu ce ma umple poetul respectiv... :)
La buna vedere.