Sărută\'mă azi
Sfârc al fecioarei moarte
Eros ne cheamă
Katana de spini
Pe fruntea fotonilor
Negrul să\'mi șterg
Plânge\'mi aortă
Sângele virginelor
Ce\'n static se
M\'au închis în spital, în caverna
Sfântă, unde ochii\'s prăpăstii, timpu\'nghețat;
Am ridicat fruntea spre catapeteasma cerului,
Am blestemat... mi\'am blestemat zigotul,
Da, sunt bolnav...
Ce sa spun... e numai bine,
Mintea nu prea ma sustine...
Cam de doua luni - intr\'una
Capu\' mi\'a furat furtuna;
De pun pana pe hartie -
Mi\'a iesit o porcarie!
Iar erectia
Păgâne simțuri te\'au născut,
Pe tine poezie,
Dar azi să te mai scriu nu pot...
Ai fost pentru nebun hemoragia
Gândirilor ce\'au
spart vitraliile
Raiului.
Nu pot să scriu nici pentru
Deschide\'mi ușa, să cobor în rai pe un fir,
Să mă scurg de pe trupu\'mi\'n spirale,
Asimetrice fâșii colorate, aproape banale,
Al mirului geamăt ce toarce\'n potir...
Strivește\'mi mare ce se
Părinte de ce m\'ai chemat la tine?
Doar știi că o să mint...
Cum aș putea să\'ți spun ce zace\'n
Măduva\'mi țepoasă?
Spui că\'s mântuit,
Că sunt iertat până la anul,
Când voi veni din nou
Am descoperit că oamenii nu pot fi catalogați după ceva anume... Și totuși susțin cu putere că în lume există:
1. proști
2. nebuni
3. combinații de 1 și 2 în procentaj diferit...
Sărutul tău cu gust de mare,
Puțin amar, puțin sărat;
Bântuie atomii nisipoși
Din emisfera stângă a inimii mele...
Îmi caut refugiu în
Umbra trasată de tine pe trupu\'mi,
Sânu\'ți opac se zbate
Femeie, nu plânge pendulul ce unge
Obrazul brăzdat de spovedania
Minciunoasă...
Da, ți\'am spus:
\"Și leul își smulge din coamă
Pana păunului, câteodat...\"
Tu să nu crezi că în ceramica
Fumul înghețat, sclipind pe vârful Aurorei Boreale,
Molatec descompune sânul vânăt al nordului polar,
Sunt într\'o simbioză îmbălsămată de chinuri și amar,
Cerșind eternul clepsidrelor în ale
Þi s\'a\'ntâmplat, vreodat,
Să mergi în magazinul de care știi prea bine
Nu ești interesat...
Patronul îți arată marfa \"prețioasă\",
Dar tu\'l ignori, zâmbind...
În piață, bișnițarii, turcisme
În obsedantul dans al picăturilor de sânge,
Pe brațul oglindit în ochiul descompus,
Pe care l\'am lăsat într\'un borcan, și plânge,
Un răsărit ce vine, vâslind către apus...
Pe crucea împletită
Pe\'altar așez sfiosul fluture,
Ce s\'a zbătut într\'un borcan plin de rășină,
L\'am chinuit cu mirisme stingătoare
De lumină;
Oh! Ce frumos erai când tremurai sub razele
Unui soare rătăcit
Prin bodegile din drum,
Se aude'o liturghie,
Obosită de parfum
De țigară și scrumbie...
Rătăcesc printre morminte,
Ale celor vii de ieri,
Amețit de cele sfinte
Și de romul de prin
Printre celule sociale rătăcesc lăsând în urmă
Indivizi ce fug de mine,
Nici nu știu de ce se'ntâmplă, parcă'am lepră,
Doar inima mea sughiță din când în când,
E obosită, tristețea a poleit'o cu
Podeaua scârție sub pașii mei,
Tu ești aruncată peste ea, în mii de cioburi.
Am murit de șapte ori să'ți scriu cu adevărat
- O poezie -.
Þi'am scris ce nu vei înțelege niciodată,
Ce vede un
Două zile am stat în casă
Cu ochii înlemniți și descompuși,
Lacrimiile mi s'au transformat în formol,
- din care mi'am făcut un ceai de lotus -
Mi'am pus chiloții'n cap,
Cearșaful peste
Mi\'am croit aripi din cetină și le\'am căptușit cu sărutări,
Am zburat către soare, tot mai sus, tot mai sus,
Până când trupul meu a fost recunoscut ca intrus,
Printre îngeri păgâni, ce m\'au
După o zi grea de muncă,
Mă'ndrept spre casă, rupându'mi pașii din asfaltul
Topit de umbra măreață a soarelui.
Desfac un borcan de uter de casă,
(desigur de la bunica - a fost cadoul ei
înainte
Târându'mă printre rădăcinile crucilor reci,
Întins pe cavoul secundei descompuse în ani,
Aștept să'mă'nvie femeia cu aripi de ceață,
În noaptea când pleoape tăioase se frâng.
Sărută'mă pe buza
Plictisiți - de moarte, cadavrele gânditoare,
Papirusul mânjesc cu minciuni - pretinse adevărate.
Dintre ei se ridică un prăpădit sub soare,
\"Băieți am o idee genială. Să\'l otrăvim azi pe
