Prometeu
Byron
Titan ai carui ochi nemuritori
Se pierd in suferinta muritoare,
Vazuti in realitatea lor
Ca semn divin si de candoare;
Care a fost rasplata agonii tale ?
O suferinta muta
Adevărul e opac,
Doar noi dăm voie luminii să treacă prin el;
Am tăiat o bucată, cât pentr'un geam,
L'am înrămat și l'am așezat în suflet;
Am privit perin fereastra sufletului meu
Și n'am văzut
Când granița egoului meu s'a prăbușit,
Am simțit cum dragostea mă'nvăluie
În mantia ei presărată cu fine stele aurii.
Am privit în jurul meu și nu am văzut
Decât pereții negri ai sufletului
Mesaje criptate în ochi enigmatici
Scandalizate de deșertăciunea macabrului chin
Ce zdrobește prin infernuri scripturi
Descifrate
De umbrele șterse
A zeului purtător de coșmaruri
Menite
Am descoperit că oamenii nu pot fi catalogați după ceva anume... Și totuși susțin cu putere că în lume există:
1. proști
2. nebuni
3. combinații de 1 și 2 în procentaj diferit...
În obsedantul dans al picăturilor de sânge,
Pe brațul oglindit în ochiul descompus,
Pe care l\'am lăsat într\'un borcan, și plânge,
Un răsărit ce vine, vâslind către apus...
Pe crucea împletită
Mi\'am croit aripi din cetină și le\'am căptușit cu sărutări,
Am zburat către soare, tot mai sus, tot mai sus,
Până când trupul meu a fost recunoscut ca intrus,
Printre îngeri păgâni, ce m\'au
Þi s\'a\'ntâmplat, vreodat,
Să mergi în magazinul de care știi prea bine
Nu ești interesat...
Patronul îți arată marfa \"prețioasă\",
Dar tu\'l ignori, zâmbind...
În piață, bișnițarii, turcisme
Plictisiți - de moarte, cadavrele gânditoare,
Papirusul mânjesc cu minciuni - pretinse adevărate.
Dintre ei se ridică un prăpădit sub soare,
\"Băieți am o idee genială. Să\'l otrăvim azi pe
Târându'mă printre rădăcinile crucilor reci,
Întins pe cavoul secundei descompuse în ani,
Aștept să'mă'nvie femeia cu aripi de ceață,
În noaptea când pleoape tăioase se frâng.
Sărută'mă pe buza
Universul este'un spațiu fară margini și'nceput,
Fiecare punct din dânsul reprezintă'un absolut.
Astfel analizând teoria mea bizară,
Trag concluzia că centrul pretutindeni ne'nconjoară.
Dacă
Femeie, nu plânge pendulul ce unge
Obrazul brăzdat de spovedania
Minciunoasă...
Da, ți\'am spus:
\"Și leul își smulge din coamă
Pana păunului, câteodat...\"
Tu să nu crezi că în ceramica
Pân\'oi adormi...
Adaptare in limba română după versurile Until It Sleeps, Metallica
Unde mă va duce durerea mea?
Alerg, m-ascund, nu pot scăpa....
Aș vrea să crăp, să-l scot afară,
E o
Deschide\'mi ușa, să cobor în rai pe un fir,
Să mă scurg de pe trupu\'mi\'n spirale,
Asimetrice fâșii colorate, aproape banale,
Al mirului geamăt ce toarce\'n potir...
Strivește\'mi mare ce se
Ce sa spun... e numai bine,
Mintea nu prea ma sustine...
Cam de doua luni - intr\'una
Capu\' mi\'a furat furtuna;
De pun pana pe hartie -
Mi\'a iesit o porcarie!
Iar erectia
Am observat un interes în descoperirea formulei ideale pentru poezie. Am tot citit diferite variante și concluzia la care am ajuns este că mulți dintre cei care au scris nu au ținut cont de cel mai
Cântul nopții
Spre cerul nalt se-aude o rugă,
Cu multă jale și suspine,
Lacrimi de foc din munți încep să curgă,
Cu tristețe-s cuferele pline.
Și-ncep s-ascult...
Miile de ace se-nfing în
Spre ceruri urc,
Călare pe acorduri de argint;
Smulgând soarele din picătura de apă
În care era prins cu un bold tocit de prezent...
Turbată, cascada de aur,
Desfiră amurgul în brațe de
Sunt al tau...
Buzele tale sunt crapate de sarutul mortii,
Ochi tai stinsi de tacere
Si imblanziti de\'a mea durere;
Au sfidat lumea, au sfidat batranul drum al sortii,
Respingandu\'ma pe
