Poezie
Iubirea
1 min lectură·
Mediu
Când granița egoului meu s'a prăbușit,
Am simțit cum dragostea mă'nvăluie
În mantia ei presărată cu fine stele aurii.
Am privit în jurul meu și nu am văzut
Decât pereții negri ai sufletului meu.
M'ai sărutat și o fereastră s'a deschis...
Prin ea curgea râul catifelat al suferinței,
Dulcele ei nectar l'am vărsat pe chipu'ți,
Atât de trist, atât de trist...
Eram înconjurat de pereții negri ai egoului,
I'am zdrobit cu ciocanul timpului,
Și'am simțit iubirea.
Suntem cu toți închiși în cămăruța noastră întunecată. Dragostea deschide doar o fereastră dar noi rămânem între pereții negri ai suferinței și singurătăți. Iubirea este dincolo de acești pereți.
012768
0
Așa poeyia este sublimă, puțin melancolică, dulce, de dragoste. Dar totuși dacă vrei să arăți că dragostea e mai presus de orice (aproape), totuși, reyumă-te la lucruri mai puțin importante decât eul. Pentru ca fară eu tu nu te+ai mai îndrăgosti. El e parte din tine.