Poezii

Sărută\'mă azi Sfârc al fecioarei moarte Eros ne cheamă Katana de spini Pe fruntea fotonilor Negrul să\'mi șterg Plânge\'mi aortă Sângele virginelor Ce\'n static se

M\'au închis în spital, în caverna Sfântă, unde ochii\'s prăpăstii, timpu\'nghețat; Am ridicat fruntea spre catapeteasma cerului, Am blestemat... mi\'am blestemat zigotul, Da, sunt bolnav...

Ce sa spun... e numai bine, Mintea nu prea ma sustine... Cam de doua luni - intr\'una Capu\' mi\'a furat furtuna; De pun pana pe hartie - Mi\'a iesit o porcarie! Iar erectia

Păgâne simțuri te\'au născut, Pe tine poezie, Dar azi să te mai scriu nu pot... Ai fost pentru nebun hemoragia Gândirilor ce\'au spart vitraliile Raiului. Nu pot să scriu nici pentru

Deschide\'mi ușa, să cobor în rai pe un fir, Să mă scurg de pe trupu\'mi\'n spirale, Asimetrice fâșii colorate, aproape banale, Al mirului geamăt ce toarce\'n potir... Strivește\'mi mare ce se

Părinte de ce m\'ai chemat la tine? Doar știi că o să mint... Cum aș putea să\'ți spun ce zace\'n Măduva\'mi țepoasă? Spui că\'s mântuit, Că sunt iertat până la anul, Când voi veni din nou

Sărutul tău cu gust de mare, Puțin amar, puțin sărat; Bântuie atomii nisipoși Din emisfera stângă a inimii mele... Îmi caut refugiu în Umbra trasată de tine pe trupu\'mi, Sânu\'ți opac se zbate

Femeie, nu plânge pendulul ce unge Obrazul brăzdat de spovedania Minciunoasă... Da, ți\'am spus: \"Și leul își smulge din coamă Pana păunului, câteodat...\" Tu să nu crezi că în ceramica

Fumul înghețat, sclipind pe vârful Aurorei Boreale, Molatec descompune sânul vânăt al nordului polar, Sunt într\'o simbioză îmbălsămată de chinuri și amar, Cerșind eternul clepsidrelor în ale

Þi s\'a\'ntâmplat, vreodat, Să mergi în magazinul de care știi prea bine Nu ești interesat... Patronul îți arată marfa \"prețioasă\", Dar tu\'l ignori, zâmbind... În piață, bișnițarii, turcisme

În obsedantul dans al picăturilor de sânge, Pe brațul oglindit în ochiul descompus, Pe care l\'am lăsat într\'un borcan, și plânge, Un răsărit ce vine, vâslind către apus... Pe crucea împletită

Pe\'altar așez sfiosul fluture, Ce s\'a zbătut într\'un borcan plin de rășină, L\'am chinuit cu mirisme stingătoare De lumină; Oh! Ce frumos erai când tremurai sub razele Unui soare rătăcit

Uneori viața E ca o poezie; Șocant de scurtă...

Prin bodegile din drum, Se aude'o liturghie, Obosită de parfum De țigară și scrumbie... Rătăcesc printre morminte, Ale celor vii de ieri, Amețit de cele sfinte Și de romul de prin

Printre celule sociale rătăcesc lăsând în urmă Indivizi ce fug de mine, Nici nu știu de ce se'ntâmplă, parcă'am lepră, Doar inima mea sughiță din când în când, E obosită, tristețea a poleit'o cu

Podeaua scârție sub pașii mei, Tu ești aruncată peste ea, în mii de cioburi. Am murit de șapte ori să'ți scriu cu adevărat - O poezie -. Þi'am scris ce nu vei înțelege niciodată, Ce vede un

Două zile am stat în casă Cu ochii înlemniți și descompuși, Lacrimiile mi s'au transformat în formol, - din care mi'am făcut un ceai de lotus - Mi'am pus chiloții'n cap, Cearșaful peste

Mi\'am croit aripi din cetină și le\'am căptușit cu sărutări, Am zburat către soare, tot mai sus, tot mai sus, Până când trupul meu a fost recunoscut ca intrus, Printre îngeri păgâni, ce m\'au

Fotonul turbat Prin diastole trece De ani înghețat...

După o zi grea de muncă, Mă'ndrept spre casă, rupându'mi pașii din asfaltul Topit de umbra măreață a soarelui. Desfac un borcan de uter de casă, (desigur de la bunica - a fost cadoul ei înainte

Târându'mă printre rădăcinile crucilor reci, Întins pe cavoul secundei descompuse în ani, Aștept să'mă'nvie femeia cu aripi de ceață, În noaptea când pleoape tăioase se frâng. Sărută'mă pe buza

Plictisiți - de moarte, cadavrele gânditoare, Papirusul mânjesc cu minciuni - pretinse adevărate. Dintre ei se ridică un prăpădit sub soare, \"Băieți am o idee genială. Să\'l otrăvim azi pe

Aș vrea ca sărutul muiat în nectarul de lotus, Să'și piardă difuzul contur albăstrui Pe buza'mi murdară de'atingeri de îngeri, Ce'așteaptă aripi din orbire să curgă. Măsliniul cer se zbate