Poezie

Cantul noptii

1 min lectură·7 martie 2002

Mediu

Cântul nopții

Spre cerul nalt se-aude o rugă,

Cu multă jale și suspine,

Lacrimi de foc din munți încep să curgă,

Cu tristețe-s cuferele pline.

Și-ncep s-ascult...

Miile de ace se-nfing în vânt,

Iar brazii se apleacă

Și noaptea strigă al ei cânt,

Un zbucium ce se-neacă.

Și-ncep s-ascult...

Și-ncep s-ascult al meu suspin,

Lipsit de mângâiere,

Cu lumina lunii mă alin,

Mă-nvăluie-n tăcere.

Și-ncep s-ascult...

Vreau, dar nu aud nimic,

Decât un răsărit ce vine,

Din mocirlă mă ridic,

Adorm și mi-e mai bine.

Și-ncepi să mă asculți...

012.021

Negru Razvan. “Cantul noptii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-razvan/poezie/14861/cantul-noptii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

dragut...dar nu-mi place mocirla...