Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ea

1 min lectură·
Mediu
se trezise într-o cameră cu pereții albi
doar pe verticală erau două uși opuse ca într-o sală
de așteptare care îi devenea din ce în ce mai strâmtă
nu-și mai aducea aminte nimic
dar era o amnezie în care toate indiciile
pluteau împrăștiate la suprafața apei
corabia naufragiase violent la hotarul
dintre lumi
avea plămânii grei
abia învăța să respire
inima îi era un câmp de maci unde pășea desculță
aripile proaspăt retezate încă se zbăteau pe podea
ea construia poduri peste a.d.n.-ul trecutului
în buzunare pe un bilețel ud abia se mai descifra
ultimul lucru pe care îl simte un înger
este nașterea lui în om
023.987
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriel Nicolae Mihăilă. “ea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14031101/ea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-logiganDLDana Logigan
Fiecare destin plătește tributul, asemeni corăbiilor în timpul naufragiului. Căderea este inevitabilă . Aripile frânte n-o mai pot elibera acum...e Ea la poarta unui nou început, însă destinul e generos atunci când pereții sunt albi....Oricum nu poți deschide o ușă fără a o închide pe alta...
Stă în puterea noastră să pășim desculți, sinceri, bătătorindu-ne propria inimă ca un lan de maci roșii și scoțând lumina din ea...totul până la descifrarea ultimului indiciu...
0
Mulțam de vizită, îmi place intepretarea ta. Uneori naufragiul poate fi un nou început, unul mai reușit, dacă nu...se știe măcar de unde s-a plecat.
0