Poezie
ea
1 min lectură·
Mediu
se trezise într-o cameră cu pereții albi
doar pe verticală erau două uși opuse ca într-o sală
de așteptare care îi devenea din ce în ce mai strâmtă
nu-și mai aducea aminte nimic
dar era o amnezie în care toate indiciile
pluteau împrăștiate la suprafața apei
corabia naufragiase violent la hotarul
dintre lumi
avea plămânii grei
abia învăța să respire
inima îi era un câmp de maci unde pășea desculță
aripile proaspăt retezate încă se zbăteau pe podea
ea construia poduri peste a.d.n.-ul trecutului
în buzunare pe un bilețel ud abia se mai descifra
ultimul lucru pe care îl simte un înger
este nașterea lui în om
024.009
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “ea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14031101/eaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMMulțam de vizită, îmi place intepretarea ta. Uneori naufragiul poate fi un nou început, unul mai reușit, dacă nu...se știe măcar de unde s-a plecat.
0
Stă în puterea noastră să pășim desculți, sinceri, bătătorindu-ne propria inimă ca un lan de maci roșii și scoțând lumina din ea...totul până la descifrarea ultimului indiciu...