Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

my little runaway

the silence is ticking

1 min lectură·
Mediu
cu brațele încărcate de dor
lovesc acest zid în care s-au împietrit toate lucrurile nespuse
care au ținut afară
sălbăticia și toate măruntaiele
care fac viața apatică

oameni pe care i-am crezut titani în viețile noastre s-au topit sub lumina adevărului
sub lumina lui Dumnezeu s-au întunecat ca niște puncte mici negre
neînsemnate
și au dispărut

the truth is hold by heart
not by ego
not by others


vine un timp când
alegi să păstrezi o poziție fixă
ca de scorpion
la care câinii latră
perdelele flutură peste chipuri care nu se arată
vântul apa pământul soarele
încep să roadă puțin câte puțin din tine și din
omul pe care alegi să îl iubești
no matter what

omul pe care l-ai lua de mână
ai merge oriunde și ai simți
că ești acasă

and
i can still feel
i can still hear Mikasa breath underneath
like a clock that didn't ceased to tick
026.034
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
153
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriel Nicolae Mihăilă. “my little runaway .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/jurnal/14105249/my-little-runaway

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Dacă “oamenii” ce păreau “titani în viețile noastre” și-au “topit” dimensiunea existențială “sub lumina adevărului”, până au ajuns “puncte negre”, înseamnă că dreptatea lor a fost un simulacru, un surogat similar iluziei, iar oamenii ce erau confundați cu micimea, “sub lumina lui Dumnezeu” au devenit “titani”, fiindcă nedreptatea lor s-a dovedit a fi o dreptate de tip postulat, ce a crescut supusă interacțiunii cu adevărurile.
0
Mulțumesc frumos pentru popas. O zi bună îți doresc!
0