Gabi Schuster-Cărărușă

Am introdus cateva texte semnate de Marin Sorescu scrise din pacate pe patul de moarte. As fi dorit ca acest lucru sa il pot mentiona, si mi-a trecut prin minte ca textele autorilor consacrati s-ar putea imparti pe volume. Pesemne ca din punct de vedere tehnic ar fi un efort foarte mare. Acum imi dau seama ca s-ar putea preciza volumul in rubrica: \"Subtitlul textului\", care de cele mai multe ori este libera. Nu am putut controla acest lucru in toata biblioteca, dar daca este asa, ea ar putea deveni o sursa de informatie deosebit de utila. De multe ori m-am intrebat in ce volum sa caut textul pe care tocmai l-am citit. Prin precizarea volumelor, creatia autorilor consacrati ar deveni mai transparenta si poate mai usor de abordat pentru cei ce consulta biblioteca. Observ ca, sporadic, acest spatiu se foloseste pentru precizarea volumului, dupa cum ii vine fiecaruia ideea buna sa o faca. Mie nu mi-a venit aceasta idee de la primele texte postate :) si pot banui ca nu sunt singura.

Poate ca ar trebui precizat in regulamentul de inscriere in biblioteca, sau cel mai simplu, titlul rubricii s-ar putea modifica si anume : \"Subtitlul textului si/sau volumul din care face parte\". Precizarea, facuta deja din pagina de introducere a textului, ar duce la un mic efort din partea celui ce posteaza dar si la o mentionare aproape sigura a acestor informatii importante pentru viata unei biblioteci.
Chiar daca masca de text implicit se foloseste si la pagina de autor a membrilor, nu poate supara pe nimeni, ba chiar poate fi utila si pentru acei colaboratori ai site-ului care au deja volume publicate.

\"am vrea să eșuăm
într-o moarte a limitelor
pe un altfel de țărm\"
Mi-a placut sugestia tendintei indragostitilor dintotdeauna catre ruperea limitelor individuale, catre unificarea fiintei in dorul neasemuit de alta fiinta.
Nu ma pot mira destul sa observ ca, fiind eu al 301-lea trecator, nimeni nu s-a plans de scrierea cuvantului \"prapastile\" cu un singur i.
Si ar mai fi ceva: nesomnului, nesfarsitele, nestinse... cred ca sunt prea multe negatii una dupa alta.

Vin din nou... titlul are o greseala, lipseste un \"r\".
Srebrenica.

Da, poezia este frumoasa si intr-adevar avem nevoie sa nu-i uitam, in vartejul zilelor, pe cei fara vina.
Din pacate ritmul schioapata in strofa a doua:
\"Morții mei sunt tineri, doamnã, nu au nici un an,
Pleacã fãrã sã-și ia cel mai trainic rãmas bun,\"
Cauta sa repari, pentru salvarea amintirilor chiar daca rele, sau poate tocmai de aceea.

Cuvintele sunt aliniate in versuri si atat. Curaj la descoperirea metaforei. Elibereaza fantezia!

De cate ori nu ni se intampla. Citim, ne lasam patrunsi, ni se pare ca suntem noi insine. Dimineata cruda pune adevarata semnatura inapoi.

Senzatia este de Haiku, dupa punctarile foarte condensate. Citind si incercand sa dezleg intelesul am dat peste un elefant:) cu vrabii conlocuitoare :)
Mi-a placut mult, tot mai mult

In aceste vremuri cand eroticul urla pana la pornografie luand in stapanire trairile omenesti de taina, si afisandu-le in tot locul cu drepturile modernitatii, glasul tau slefuieste detaliile intimitatii, lasandu-ne sa descoperim, fiecare in felul sau, una din cele mai vechi trairi omenesti invelita in cuvinte mestesugite si sprijinita de metafore ce sugereaza fara sa explice. Un foarte frumos imn al impreunarii intru iubire, proiectat cu delicatete in vers.
Iti daruiesc o stea pentru momentul poetic al abisului atat de profund uman.

Strofa a doua eu as citi-o astfel:
Treptele
o pot aduce
inapoi.

Mi se pare ca sensul ar putea castiga din asta. Poezia este de altfel interesanta.

te-am mai citit cu placere chiar daca nu am lasat semne:)
Las acum pentru ca ultimul vers este pur si simplu foarte inspirat, parca as vedea si aburii botului viu al viselor. Poezia traieste si din senzatii nu numai din ganduri.

Frumoasa poezie, si pentru ca despre asta au tot scris cei de dinaintea mea cu care ma gasesc in armonie, am sa spun ce nu mi-a sunat chiar potrivit:
\"într-o răsucire a noroiului\", si
\"las icoana pe același zid neîntinat al spiritului\"

dar este numai o parere, nu te nacaji prea tare

Descrierea aproape sonora a luminii face farmecul acestei ploi rare, care ar putea fi tot atat de bine si roua diminetii.

Oare de ce mi-ar suna mai bine: Cumpara-ma... ?
Schitele tale sunt interesante ca niste fotografii.

Disparitia jumatatii iubite nu imputineaza universul cunoscut, chiar daca elementele lui: malul, mana, frunza, soarele, pasarea au ramas pe jumatate in cautarea celeilalte jumatati. Chiar si un cliseu poate deveni material liric.

:) ai o greseala de typo: Münchhausen si nu Munhausen.
Ideea cu Fat Frumos ca primul calator in luna este interesanta. Cred ca ar merita reluata intr-un alt poem.

Cu cat o citesc cu atat descopar sub jocul metaforei realitatile unei copilarii incheiate dar niciodata uitate. Cuvantul, aici, este incarcat de o mare putere de sugestie si prin el amintirile capata culoare, miros, sunet, consistenta. M-am regasit in livada unde \"poame roșii duceau dorul ierbii în ramuri\" pentru a afla ceva despre coacerea apropiata a roadelor.
\"ochiul nopții torcea\" este o expresie foarte reusita a unei linisti meritate ce se aseaza dupa o zi de munca, deopotriva peste oameni si natura. Timpul eliberat de stres curge domol spre izvoarele odihnei: \"timpul meu amorțind în ninsoarea de clipe\".
Singura vorba ce face un contrast poate nu tocmai reusit este : opait.
Este prea multa vreme de cand el a iesit din uz, conferind la final un aer de incredibilitate poeziei, sau in orice caz un aer voit idilic.

eu cred ca prea multa \"democratie\" oferita cititorului nu imbogateste realmente textul. Simt o stare de confuzie cu care nu stiu ce sa fac in ciuda imaginatiei lui verbale. Ma ratacesc in mijloc, o iau de la capat, aproape o stiu pe dinafara - si la \"dam din ele\" ma impiedic inevitabil, de fiecare data. Dam din gene, dam din pieile translucide ? dam, adica oferim, dam, adica miscam... Indata ce parasesc starea lirica si incerc o altfel de cheie ma lovesc de libertatea care ma depoziteaza in dezorientare.
Intuiesc la tine o tensiune nesatisfacuta catre sublimarea totala, catre stilizarea Brancusiana a pasarii, a pestelui sau a oului ca reprezentare a inceputului inceputurilor. Mi-as permite sa spun ca lemnul sau bronzul este un material de sine statator, cuvantul nu. Pericolul pierderii ideii in lupta cu aruncarea balastului este o fasie extrem de subtire si alunecoasa.
Afirmatia \"tinem in piept un barbat in loc de inima\", care exprima prin expandare, dupa parerea mea, continua tensiune erotica ce ne insoteste ca fiinte vii, salveaza textul scapat pe alocuri din friu.

Observatiile tale referitor la situatia Eminescu-lui sunt
binevenite si corecte. Ai dreptate, timpul este un factor determinant in toate activitatile noastre. El ne obliga la liste de lecturi bine cantarite. Riscul de a trece pe langa ce este important exista si este major. Pe de alta parte ar trebui facuta o diferenta intre cititori. Ei sunt de multe feluri si nu se pot enumera aici. Cititorii pretentiosi cu nivelul lor de cultura si informare, trebuie sa isi faca timp atat pentru Eminescu cat si pentru Coelho … Nu putem ramane agatati intr-un timp sau intr-un stil. Faptul ca ne intalnim cu Eminescu inca din gradinita este un avantaj si un dezavantaj in acelasi timp. Tine de fiecare decantarea cliseelor si pastrarea esentelor.
Coelho este dupa Marques cel mai citit autor din America de Sud. Harry Potter are meritul de a fi readus copii si adolescentii dela computer la carte, de a-i fi adus la coada la librarie… Pana aici nu este vorba despre valoare, ci despre spiritul timpului in care traim si pe care l-ai semnalat cu inteligenta. Cititorul trebuie sa isi croiasca singur drumul prin abundenta publicatiilor, tragand cu ochiul la revistele de specialitate, care ar trebui sa fie un fel de ghid cultural.
Intrebarea ta despre actualitate ramane o intrebare la care mai trebuie meditat. In masura in care Eminescu a scris in secolul 19, el nu se mai afla in actualitatea fierbinte, dar ce ar fi actualitatea literara romaneasca fara el ? El ramane un bun cultural pe care il avem si
de la care evoluam. El se afla integrat undeva in gandirea noastra artistica, instrument cu care evaluam ceea ce citim din modernitate. Paralelele nu se intalnesc decat la infinit…
M-as bucura sa dezvolti tema cu prospetimea gandirii liceanului.
Este interesant punctul de vedere al generatiei care va trai in fata computerelor.

Amaraciunile pot fi uneori vindecate de mina iubitei...

Carmen si Lucian va multumesc de trecere.

Raspund cu intirziere:)
Ai dreptate, frica a ramas in afara versurilor:), cu toate ca este evident vorba despre moarte, cu care incerc sa construiesc o altfel de legatura, cercetatoare, aproape prietenoasa...
Multumesc de citire,
gabi