Gabi Schuster-Cărărușă

Cred ca strofa a doua ar trebui sa faca parte din alta poezie :)

Mi-a placut :
\"se chircesc clipele sub absențe\"
Mi se pare ca aici exprimi, de fapt, esenta singuratatii.

\"și ceasloavele căzuseră,
între coperți strivind
pe Dumnezeu.”

Foarte frumoase versuri care ar fi meritat un poem intreg. In ele stau captive idei enorm de generoase despre credinta si religiozitate. Eu sunt adepta unei dezbateri in adancime decat a imprastierii pe orizontala.


\"de afară fabrica e mai frumoasă, mai ales seara,
se vede cu umbra izbită în iarbă, se vede redusă la cub
și neagră în cer.

Imagine plastica foarte reusita ce reuseste sa zugraveasca, in ciuda afirmarii de frumusete, un obiect neplacut si nedorit.

Da, am avut bucuria sa tin aceasta carte in mana. Am citit-o pe nerasuflate de doua ori, de trei ori... Adrian mi-a trimis cu amabilitate trairile concentrate ale anului 2007.
Cu multa vreme in urma Adrian mi-a scris ca va scrie un sonet pe zi si un volum pe an. Am fost sceptica atunci. Dar nu am avut dreptate. Adrian s-a tinut de cuvant. A publicat si volumul al treilea cu care a adus sonetul intr-o zona improprie lui : socialul.
Cu ochiul sau exersat si pana sprintena, chiar daca in tuse groase, ne-a imprimat in constiinta imaginile de la care de obicei intoarcem capul, pentru ca noi am fost mai norocosi. Poate vom ramane mai departe norocosi, dar nu vom mai intoarce capul. Asta am invatat din Paingul orb.
Dupa obiceiul inchegat deja, astept volumul patru.

Daca prin sadism intelegem dorinta de a chinui, aici nu este vorba despre sadism. El(indragostitul) a vrut sarutul cu buzele unsuroase...
Imi este greu, insa, sa reperez sensul dorintei de a manca din carnea iubitului, tot asa cum nu inteleg participarea la festin a victimei voluntare. Sensurile imi scapa.

Daca degustarea iubitului ar fi fost unilaterala, as fi putut inzestra cu semnificatie gestul, asimilandu-l iubirii absolute, dorintei de contopire metafizica, dar adoratia iubitului revarsata peste propria carne ma pune in incurcatura. Astfel nu pot sa atribui poeziei decat un demers socant.

Iar \"desacralizarea profanului\" ... cuvinte antitetice, antonime care se doresc poate o figura de stil (oximoron), dar care in context nu se incarca de semnificatie.

Fotografia chipului ranjitor este reusita. Chipul in sine este sarcastic, violent, mefistofelic, un Dracula cu dintii mai scurti, o incruntare diabolica, crancena...
Ca realizare plastica este buna, de o expresie fara indoiala puternica, dar nu inteleg unde incepe si unde se sfarseste firul care leaga aceasta lucrare de manifestarea poetica - de altfel deosebit de laudabila si cu multi sorti de izbanda - pe care vrea sa o ilustreze.
Nu are dimensiuni de atractie ci mai degraba de respingere, este ca si cum cineva te invita pentru a te lua apoi, in secunda urmatoare, la goana.
Coplesitor de socant dar si coplesitor de lipsit de indemn la participare.

Sa fie acesta logo-ul real al poeziei moderne, care pare a fugi din real pentru a se ascunde intr-o stare continua de coliziune ? de perturbatie ? de ciocnire violenta a cuvintelor ?

De cate ori trec pe aici gasesc ceva interesant de citit. Curgerea nestingherita a dialogului, numele personajului: Capdepomana savuros, ideea in sine a insemnelor muncii pe palarie, si dupa veselia naiv-debordanta a personajelor principale sfichiul biciului: militianul are ca semn al muncii un gainat de pasare, un reziduu metabolic ce capata brusc valoare de simbol.
Daca gainatul ar fi fost pe cascheta primarului textul ar fi capatat un accent mai pronuntat de critica sociala. Si inca unul pe cat de semnificativ, pe atat de actual.
Las aici un semn de placere a lecturii.

Am trimis cam de multisor trei poze pe adresa de contact din pagina principala a site-ului. Nu au ajuns ? Da-mi o confirmare scurta ca sa nu plutesc in nesiguranta :)

Draga Diana,
ma bucur sa fiu gazda succesului tau. Cuvantul meu de prezentare este destul de scurt. M-am grabit teribil sa nu mi-o ia careva inainte:) Am fost nespus de mandra cand am dat peste ziarul respectiv, bineinteles tot in internet.
Pe unde traiesc eu ziare romanesti la chiosc nu exista, din pacate.
Te felicit inimos:)
Trebuie sa iti spun ca poezia A4 imi place la fel de mult.
Remarcabile imaginile unei iubiri glisate pe hartie:

\"îl culca doar pe-un cearșaf imaculat A4
și-acolo se întâmpla
neverosimilul
bold times new roman\"

Pe cat de frumoasa pe atat de insolita.

Va felicit din sufletul meu pentru enorma reusita si pentru eforturile neprecupetite ! Stiu ca nu v-a fost usor.
Nu am indraznit sa cer pana acum un volum si pentru mine, datorita adresei mele:) As vrea sa am si eu o carte dar nu stiu cum...Radu, mi-ai putea trimite prin posta? cu obligatia solemna din partea mea ca voi acoperi toate costurile.
As fi deosebit de recunoscatoare.
Drept arvuna... o steluta...
cu drag de voi toti

Pacat ca nu am stiut un picut mai devreme...ufffff !
As fi venit sa fac un filmulet video.
Data viitoare precis. Daca ati reusi sa spuneti mai din timp...
Ma voi gandi la voi si la minunata manastire Putna pe care am avut de gand sa o vizitez din nou anul acesta. Alt plan esuat:)
Toate felicitarile organizatorilor neobositi.
Sarbatori deosebite tuturor!

Eu as renunta la primele doua strofe, sau 6 randuri. Inceputul
te indeamna sa iei o directie care poate periclita intelegerea restului, unde textul se incheaga frumos in jurul iubirii ca neposesie.

Citind versurile as fi putut sa pictez o zi calduroasa de mare oras. M-am incarcat de toropeala, gandurile s-au last lenese printre imagini si am fost bucuroasa ca nu se intampla actiunile marilor verbe.
O poezie de atmosfera, o poezie de dragoste, fierbinte, picturala, pe care am trait-o cu ochii.

Ei, acum am o intrebare :
-trebuie să conțină și \"poezie\"- ....Ce este o poezie fara filozofie si fara mesaj ? Ce este o poezie dupa parerea ta?
Pe de alta parte eu ma scriu totdeauna pe mine !!!!! Acestea sunt gandurile mele !!! mai mult sau mai putin interesante, mai mult sau mai putin reusite, dar ale mele, pentru care stau drept oricand. Stii, de cand eram copil nu mi-a placut niciodata sa merg cu turma, si nici in fata ei. Singurele mode care imi plac sunt cele la imbracaminte, si nici acelea toate.
Exista o anumita universalitate de care noi romanii avem nevoie, o acceptanta pe care si eu am invatat-o, trebuie sa ne putem construi propria cultura si din pietre mici pentru ca cele nestemate sunt extraordinar de rare si daca le asteptam numai pe acelea ramanem saraci, pentru ca o ingramadire de \"sculpturi\" asemanatoare este plictisitoare si in final lipsita de originalitate.
Cat despre cultura sec.21 ar fi prea multe de spus. Numai o remarca paralela vreau sa fac din muzica pentru ca imi este mai la indemana : muzica sec.21 nu mai este muzica ! jazzul sec.21 nu mai este jazz. Cine asculta Schönberg,Albrechtsberger, chiar Mahler sau freejazz : specialistii(putini), elevii de la scolile de muzica ca materii de studiu si snobii.
In scurt timp nici poezia nu va mai fi poezie si cel mai simptomatic exemplu, pe care l-am si comentat, l-am gasit tot aici, la poezie.ro.
Experimentele de genul \"comunismului\" ne fac sa ne intoarcem inapoi de unde am venit, ca sa fac o extrapolare simpla.
Cu prietenie critica

Repetitia titlului in textul propriu zis este prea apasata.

Cum se poate pleca cu un adio in pribegie? Asta este un mijloc modern de transport? sau ce ?

\"Mergeam pe străzi cu lacrime uscate
Și-n ale noastre inimi ce izvoreau mereu,
Dorul de munți, păduri și lacuri fermecate\"
Aici lipseste ceva... o parte de vorbire...


\"Ne-am cumpărat și case și numărăm masini\"
La una din conjunctii ai putea renunta, dar cu toate astea imi ramane misterios ce masini numeri.

Iar ritmul, rima si incantatia aceasta imi aminteste de
cantecele patriotice ce cu onoare le-am uitat.

Traim o vreme a decadentei. In cautarea sensurilor, pierdem tocmai subiectul. Intr-o intersectie totala o apucam in toate directiile. Raman ancorata in Blaga, Rilke, H.Hesse, B.Schlink, U.Ecco, Tarkovski, Signorelli.....
Sper ca nu este un blestem si nici o pedeapsa.
\"seara cînd octombrie își uită pardesiul în verandă\" imi starneste apetitul poetic. Pentru rest mai am nevoie de deslusiri pe care le astept.......
Cu prietenie de octombrie

De ce sa stea acasa? fiecare vine la targ cu marfa pe care o are de dat. Mai buna, mai rea! Azi morcovi, maine telina.
Importanta este participarea si nu locurile ocupate.
Imi amintesc de o intamplare de aici de la Heidelberg.
Era organizat de primarie un fel de targ cu aspect international, in care multele \"nationalitati conlocuitoare\" din zona HD puteau sa deschida fiecare cate un chiosc si sa vanda cate ceva. Nemtii iubesc astfel de iarmaroace de duminica, unde vin cu toata familia, mananca, iau aer, si se bucura ca nu trebuie sa mai gateasca.
Grecii, turcii, italienii, marocanii, spaniolii au avut la chioscurile lor, mancarea traditionala a fiecaruia, si trebuia sa stai la coada ca sa prinzi ceva. Era o vanzare teribila. La chioscul romanesc nu era nimeni ! Ma duc fuga sa cer mititei ca la noi. O doamna foarte sulemenita imi spune arogant ca ei nu vand mici, ei vand cultura !
Pe o masa stateau carti in limba romana ale lui N.Stanescu, Culegeri de texte din T.Maiorescu, Arghezi, icoane si covoare romanesti.
Nu cumpara nimeni. Te las sa te gandesti singur de ce.
Dupa parerea mea trebuie sa te faci intai cunoscut cumva.
Italienii, grecii...au devenit in Germania o notiune, castigata prin mancarea lor de acasa. Acum pot sa vina si cu cultura lor, oamenii se vor duce sa vada, sa citeasca, sa cumpere...
Deci este inutil sa spui: mai bine stam acasa... stam acasa dar nici cand vei veni cu \"valoarea universala\" nu te va baga nimeni in seama, pentru ca nu te cunoaste. Nici macar nu se vor apropia de standul tau. Daca insa vor veni la mititei poate vor intra si la un film romanesc din curiozitate, poate vor cumpara o carte tradusa din romaneste
poate vor lua un album de fotografii si de ce nu, poate vor veni si la Marea Neagra......
Incetul cu incetul se face otetul, zice o vorba veche.

O poezie pentru dragostea aflata la capat sau in impasul conflictului pentru a face din impacare un si mai mare deliciu.
Este ca un cub de cristal, castigat prin solitudine, in care scorpionul minciunii isi etaleaza clestii incarcati de venin.
Aceasta poezie este o stare, o dezamagire a sufletului zbatut in carcera cuvintelor.

Salut cu tot respectul initiativa, eforturile si entuziasmul cuprins in aparitia cestei reviste !
\"Acest număr este dedicat literaturii sârbe\" spicuiesc din pagina revistei. Dupa cum reiese de aici acesta este numai inceputul, urmand ca extinderea sa se faca si spre alte limbi, spre alte literaturi. Curiozitatea ne va indemna sa vizitam revista si sa ne bucuram de calitatea ei, despre care nu ma indoiesc, vazand numele celor doi impatimiti in ale culturii.

Apropo proiectul Gutenberg, unde am activat si eu o vreme, inregistreaza o scadere a interesului voluntarilor. Ar trebui din nou adus in atentia celor care ar avea disponibilitate pentru astfel de munci fara glorie, dar cu trimiteri in viitor.

Va doresc cititori si viata lunga.
Felicitari !

Combinatie intre ritm popular si mijloace moderne de manuire a cuvantului, poezia aceasta aduce o armonie sonora, o prozodie particulara in exprimarea neobositei teme a liricii, dragostea, \"dulcea povara\" care ne insoteste de cand lumea intre nastere si moarte.
Folosirea incantarii folclorice ne sugereaza ea insasi dorul si melancolia dupa fiinta iubita, sprijinind astfel substanta lirica imbracata de asta data in hainele timpului nostru.
Structurarea textului in strofe dupa continut, pozitioneaza dorinta poetului aproape mereu in primul vers, conferindu-i o situatie de refren menit sa sublinieze prin repetitie insistenta indragostitului in obtinerea semnelor perene ale iubirii.
Invocatia retorica din finalul poeziei da un plus de tensiune artistica prin intrebarea ramasa fara raspuns, adresata iubitei imaginare careia autorul ii cere, ca zalog al iubirii, semne de trecere:
\"înseamnă-mă-n tâmple\"
\"înseamnă-mă-n buze\"
\"înseamnă-mă-n carne\"
Surprinsa sa gasesc un text de o asemenea factura pe poezie.ro, ma grabesc sa il laud cu o steluta, intru sprijinirea frumusetii si a diversitatii.