G Gabriel Petru Băețan

un text care pasteleaza atat de bine perioada aceea cu genunchii fragezi si cu episoade repetate de basm.respectele mele

in primul rand vreau sa va multumesc pentru cuvintele frumoase. mai apoi, legat de ideea i-phone-ului vreau sa subliniez ca in general, si poezia aceasta nu face exceptie,poeziile le am deja scrise in mine, actul transpunerii lor fiind mai degraba un monolog in oglinda, o golgota de hartie.\"tu esti biblioteca mea\" reprezinta de fapt o declaratie veridica de dragoste.respectele mele

imi place foarte tare pe langa unele metafore urmatoarea imagine:\" Peste locurile prin care am trecut
și lucrurile atinse
s-a dat cu lavabil și lac.\"

cu incurajari si prietenie Gabriel Baetan

o poezie care mi-a atras atentia prin incisivitatea si veridicitatea sa.mergi inainte orice s-ar intampla.cu prietenie Gabriel Baetan

va aduc la cunostinte faptul ca aceasta creatie in combinatie cu imaginea de pe fundal este cel putin interesanta si bine construita.apreciez!gabriel baetan

nu pot sa neg ca aceasta poezie mi-a indus o stare placuta de caldura si nostalgie. va incurajez creatia.cu prietenie Gabriel Baetan

stimate domn Popa Nicolae.va apreciez creatia.o creatie plina de impact si profunzime .cu prietenie si caldura Gabriel Baetan

poezia aceasta se incadreaza cu usurinta in un stil particular tie care se deosebeste cu usurinta de toti ceilalti.remarc urmatorul vers care mie imi place in mod deosebit \"cu mînuțe care n-au apucat niciodată obrazul mamei\" . cu stima Baetan Gabriel Petru

va felicit pentru imaginile din poezie si vreau sa va spun ca ma regasesc in multe dintre starile sugerate. referitor si la text, ca nu am apucat sa pun partea a doua de la primul comment, cred ca e mai bine care sa mangaie in loc de care mangaie, imi place mult conjunctivul dumneavoastra si repetarea lui. ce frumos ar fi daca numai de poeti femeile se indragostesc, ca-s saraci majoritatea si timizi. imi plac versurile astea - aceasta de neon murdar ce imprimă fețelor un aer de cadavre abandonate la morgă - foarte sugestive.nu prea imi place aici - a intra într-o femeie este tot una cu a intra într-un tunel. - pentru mine femeia este ceva mai frumos, ca o manastire. desigur, fiecare vede intrarea in femeie diferit. tunelul ca o gaura sau manastirea ca un loc sfant. oricum comparatia dumneavoastra este frumoasa, la pol opus poate se afla o luminita. cred ca textul dumneavoastra era si mai frumos, dupa gustul meu, daca ramaneati la prima imagine din parc si nu continuati cu politie si alte explicatii. parca explicatiile nu-si vad rostul dpmdv. dar pentru prima parte a poemului va felicit si sunt cumva invidios ca nu am scris eu imaginea aceea frumoasa cu mainile. cu stima, gabriel petru baetan.

Imi place textul dumneavoastra, are un mesaj si o calitate artisica care ma atrage sufleteste. cu stima si consideratie Gabriel Baetan

stimabile domn Munteanu. commentul meu de mai sus nu a avut sub nici un fel de intenția de a vă ofensa și nici vreo urmă de defensiv ba din contră, accentua aprecierea pentru faptul că ați trecut pe aici. știu ca mai pot evolua și de aceeași manieră știu ca vârsta dvs și experiența literară este momentan mai vastă ca și a mea. părerile nu fac decât să îmi arate că se mai poate imbunătăți procesul meu liric și vă asigur apropo de religie ca majoritatea tezelor mele poetice și a lucrărilor sunt din un spectru pur religios pentru ca am fost educat de maniera asta, lucru pe care îl veți putea identifica citindu-mă în continuare și nu îneapărat aici sau pe orice alt canal virtual pentru că după cum bine vedeți, nu postez mare lucru. cu stimă și căldură Gabriel Băețan

desigur părerile nu pot fi luate ca fiind axiome universale și fiecare poate să interpreteze poezia așa cum crede el că este mai bine.eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru citire și să vă transmit respectul pentru comentariul dumneavoastră...

vă mulțumesc foarte mult că ați trecut pe aici și ca ați subliniat părerea dumneavoastră. cu stimă Gabriel Băețan

Unii autori scriu cuvinte pe hârtie în fiecare zi întrucât se tem că cerneala va rămâne nefolosită și cititorii vor plânge întrucât lipsesc genialele metafore. Dacă este să ne luam după un amărât de dicționar, Ștefan Ciobanu dă lipsă de o cunoaștere fără echivoc în ceea ce privește definiția poeziei. Limbaj concentrat, sensibilitate, încântare, vrajă, frumusețe, rimă, ritm, poezii de mare rezonanță care vor rămâne și peste câteva decenii în memoria cititorilor și vor fi lăudate de marii critici. Bineînțeles, pe lângă rarele și reușitele creații ale autorului, acest poem este zero.Din prima strofă aflăm că poetul are complexul unui ucigaș precum Grenouille, scoțându-i ochii iubitei, tăindu-i buzele și lăsându-le la muzeu pe post de extinctoare. Grenouille făcea parfumuri, Ciobanu face spumă chimică... Apoi, cum este și normal, peste chipul mutilat va pune o pânză, ca nu cumva să vadă cineva culoarea părului. Un palimpsest al crimei. Evident, obsesia criminală a poetului Ciobanu, un fel de dublă personalitate manifestată în poezie, are și o scuză.El numește ospiciul drept o casă bătrânească unde speră că își va trăi liniștit restul vieții. Prin liniștit mă refer la crizele frecvente când va confunda zăpada cu molozul și se va zvârcoli precum un copil atins de posedare sau epilespie. Tragică soartă... Într-adevăr, trebuie să ai destul curaj și măiestrie ca să-ți declari obsesiile în nouă rânduri. Și nu e prima oară, Ciobanu ne-a adus deja la cunoștință care sunt nevoile sale fiziologice.

pot sa spun ca mi-a atras atentia poezia aceasta a dumitale , simate prieten.are de toate. cursivitate, idei bune, metafore pe masura, maturitate poetica. mi-ai inmarmurit atentia: idee langa idee, cuvant langa cuvant. cu stima gabriel petru baetan

Ciobanu experimenteaza forme si stiluri, ceea ce nu este rau pentru un amator care se cauta. Are o oarecare obsesie pentru comparatii si adjective cu tenta suprarealista. Are imaginatie dar faptul ca isi asuma rolul soldatilor, persoana a I-a plural, ne indeparteaza pe noi, cititorii, de sinceritatea si naturaletea unui poem trait, simtit. Ciobanu nu a fost pe front, nu a vazut moartea pe front, el imita sentimente, imita senzatii, apeland la o sursa falsa de inspiratie. Sebastian Brestin are un simt excelent al poeziei. Se vede de la posta ca in cazul de fata Ciobanu foloseste o constructie prozaica, cu un limbaj deficitar si nepoetic. Parca as citi fragmente, pe sarite, din Sven Hassel. \"Pentru ca\", \"cand\" sunt elemente absolut deranjante. Un poet adevarat stie sa elimine balastul si sa evidentieze atat cazualitatea cat si temporalitatea prin insasi decorul poetic. De ex, \"pentru ca nu a mai fost timp nici\", poate fi inlocuit cu usurinta cu \"nu aveam timp\". Mai apoi \"când\" ieseam din orase ne vedeam \"cel mai bine\" unul pe celalalt. \"Cand\" este absolut in plus, pentru ca verbul arata deja timpul actiunii...

Ma mir ca un asemenea anunt la un asemenea premiu are asa de putine comentarii. Stefan Dancus este de departe cel mai percutant poet care inca mai sta pe Agonia, bucurandu-si prietenii. M-as bucura sa vad mai multe stele si comentarii din partea celor care iubesc cu adevarat poezia, ca doar valoarea trebuie recunoscuta atunci cand e cazul. Felicitari si celorlalti castigatori

Sincere felicitări, Doru Dăncuș !
Felicitări premianților și organizatorilor!
cun stima si consideratie gabriel baetan

Problema lui Ciobanu este ca scrie ca un inginer de cuvinte, arunca cu metafore care sar in ochi, dar imaginea de ansamblu a poeziei lasa de dorit. Sa o luam cu inceputul. Inceput plat, scrasnit de dinti si porumbei pe pervaz. Ciobanu ne povesteste si ne invata cum e sa fii un adormit care se trezeste, o filozofie profunda as zice. Dupa aceea o repetitie obsesiva, ma gandesc la tine, ca si cand obsesia e mai puternica decat sentimentul, dar nu e bai asta, nu inteleg de ce trebuie sa spuna ca e tacere in casa, ca este evident cadrul poeziei, iar noi nu suntem batuti in cap ca sa ne fie explicat lucru asta. Trebuie sa recunosc ca metafora cu muncitorii este singurul lucru bun din poezia asta si chiar il felicit ca a nimerit-o. Mai apoi Ciobanu ne vorbeste de nevoile fiziologice, nu stim care sunt ele, dar banuim ca este vorba de urinare, defecare sau masturbare, masturbarea ar fi mult mai plauzibila cand te gandesti obsesiv la cineva. Ma gandesc la tine, este atat de liniste in casa, ma gandesc la tine, si nevoile mele fiziologice ma indeamna, ma cheama ca muncitorii la lucru manual. Vad mizeria din mine ca pe o comoara, Ciobanu ne spune ca produsul nevoilor sale fiziologie este comoara, bogatia sa. Nimic de obiectat, imaginati-va ce forma are manerul ibricului si ce mancarimi are o palma de foc. Frumoasa aceasta metafora a nevilor zilnice. Si, da, trebuie sa ai multa rabdare sa iasa din tine toata aceasta bogatie…

iti multumesc pentru sustinere si sper din suflet sa nu mai existe incisivitati pe nici un canal literar. imi place ideea frigului din poezia aceasta.recunosc ca ai unele idei care imi plac.tinem legatura.toate cele bune