Florina Daniela Florea

bun si-asa, dana, bun si-asa.
pana la urma e doar o poezie care poate sa placa sau nu, care se poate sterge sau nu, care poate transmite ceva sau nu.

cu bine,
Dana

Daniel, un film frumos ramane frumos, desi se invecheste, e precum vinul de calitate :)

Catalin, surprinsa de vizita, ma bucur de citire. Cat despre treceri, sa fim sanatosi :), nu le sfarsim niciodata.

Serban, ca intotdeauna, bucuroasa de semnul tau.

eh, Anghelina, stii cum e cu inima, cu rugina, cu Oz-ul si cautarea

multumesc,
Dana

Carmen, Alina, se pare ca versul meu preferat e si al vostru.
Multumesc.

D.

La multi ani, Ioane, intru perpetua ciuda a mortii si spre bucuria versului de epigramist.

cu tot binele,
Dana

frumoasa si patimasa descriere a femeii si o incercare reusita de a defini atractia exercitata de aceasta asupra perechii.

\"cercul complet, marul perfect\" - subtitlu \"identificat\" la a doua lectura, asta matinala, cu aburi de cafea si tigara, e poate dezlegarea saradei usor zambitoare, usor amare, pusa de Anton prin cele versuri ritmate, rimate si (doar aparent) \"usoare\".
*
prima strofa e cu \"milenium\" - ultima e cu Wilhelm Tell, si uite ca inchizi cercul merelor grase si far\' de rusine, cazand pe capul tau (or fi o mie de ani, or fi mai putini, or fi mai multi, de la arcasul acela pana la tine, asta e mai putin relevant, Liviu, nu-i asa? relevant e ca cineva trage in tine cu sageti feliate rondele cu varful trecut prin mar si ca de fapt matale ai vrea sa rontai toate sagetile astea nu sa le primesti prin teasta sau mai rau, prin piept...)
inca o paranteza si gata.
(eh, uite ca ma pornii cu supozitiile \"oare cine trage in Anton si oare de ce dom\' Semaca-Wilhelm-Tell asta nu se potoleste niciodata, oare de ce din o mie de ani in o mie de ani ne pune pe crestete intrebarile astea sub forma de mere grase\" si oare de ce unii aud mai bine decat altii vajaitul acela hlizit de sageata?
eh, intrebari.)
si inchid paranteza.

uite ca azi merele mi-s urate si viermanoase si refuz sa le mai suport pe crestet.
doar-doar m-o sageta si pe mine vreun zambet.

cu bine,
Dana

incep cu o paranteza:
asa cum il cunosc eu pe Serban, cred ca s-a simtit teribil de stingherit cand si-a vazut numele scris cu caracterele acestea (atat de mari) intr-un titlu de eseu.
Maria, draga mea, cred ca numele lui putea fi mentionat pe undeva ca subtitlu iar la titlu sa fie scris ceva mai relevant.(am citit atenta si definitia eseului din finalul textului si folosesc exact aceasta definitie ca argument al celor scrise de mine mai sus)
inchid paranteza.

stii, nu-i asa, ca ai deschis un subiect greu de prins in cuvinte de oamenii obisnuiti, de cititori.(ma gandesc daca nu tocmai de aceea apar si interventiile lui Mircea si Ioan (ca o sustinere suplimentara a ideii generale pe care ai vrut s-o dezbati) )
eu, una , ti-am inteles acea definitie a poeziei ca fiind strict raportata la textele Nichitei. Serban a pus intrebarile la modul general, pentru ca nici n-ar fi putut s-o faca altfel, dat fiind analistul care \"zace\" in el.
aducandu-le in prim plan aici, Maria, cred ca ai trecut limita personalizata data in textul pomenit si cred ca incerci acum si tu, la randu-ti, o generalizare.

mai sa fie, e tare greu, cum sa iti spun oare? nu-s de specialitate si-mi lipseste formularistica de rigoare, voi incerca totusi sa fiu cat de cat la obiect:
- cred ca, in eseul de fata, ai deschis prea multe \"piste\". prea multe pentru a nu se disipa intentia ta de a raspunde lui Serban
- o polemica intre voi doi pe tema asta mi se pare absolut ciudata, pentru ca sunteti atat de diferiti :) in fond. sunteti ca doua persoane (din punct de vedere ideatic, repet) aflate unul pe un mal al unei ape adanci, altul pe celalalt mal, cu o punte subtire intre voi si culmea e, amandoi ati vrea sa va intalniti la mijlocul ei, desi amandoi sunteti constienti ca, daca ati fi simultan la mijloc, aceasta s-ar rupe. asa ca unul sta retras pe un mal si bodogane in barba (Serban), celalalt sta pe malul opus si pune o pancarta mare (ca la aeroport) prin care-l cheama la discutii.
nici unul nu e un om rau, doar ca e proape imposibil sa se afle amandoi, simultan, la mijlocul puntii, fara sa cada in apele repezi de dedesubt.
*
(no, ca iar mintea mea inginereasca s-o folosit de imagini :) )
pana la urma, Serban si Maria, fiecare danseaza o poezie (chiar daca nu el e cel care o scrie), dar o danseaza atat cat poate simti (asta e pentru Serban) si o danseaza doar cu pasii pe care i-a invatat (asta e pentru Maria).
Adevarul, din nefericire, e undeva pe la mijloc.

cu bine, pentru amandoi,
Dana

P.S. repet, aceasta nu e o parere de specialist,ci una strict personala, asa ca rog tare mult sa fie citita ca atare.

numele meu (conform cardului de identitate:) ) e acela afisat pe pagina. Florina e un nick, un prenume drag mie (din motive la fel de vechi pe cat de \"veche\" sunt eu insami), dar ales doar pentru acest site, pentru orice text as posta pe undeva.
saptamana trecuta am observat schimbarile operate pe aici de webmaster si mi-a venit si mie sa corectez cate ceva.
e grav? (intreb zambind)

am un înger care atunci când te vede
își rupe mâinile si ti le intinde ca
aripi
de pe umeri pana spre
steaua din altă zodie se zice ca revarsa pe-un zambet
cuvinte-ntr-o beznă-ndepărtată

tu mai arunci câte-o faptă buna iar el
își desface cocoasa-de-atinge-ma și
(iarasi) zâmbind
ti-o răstoarnă inapoi agitat

cineva mai știe că zborurile
sunt tot atâtea cauze pierdute


bine te-am regasit, Mircea

d.

am trecut ieri pe aici si ti-am citit poezia.
insa am tacut.(poate pentru ca m-o prins cantecul Adei Milea si am preferat sa fredonez impreuna cu tine, decat sa insir cuvinte lungi aici, sub text)
Astazi revin, recitesc si zambesc. Nu mai canta nimeni, asa ca pot sa ma adun pentru a inchega cele fraze firoscoase ce se presupun a fi insirate intr-un comentariu elaborat, desi nu stiu cum se face asa ceva atunci cand citesti cu zambetul pe gand.
*
mi-o placut poezia ta, Alin, pentru ca ai \"prins\" in ea un motiv drag mie, acela al \"carapacei\".
mi-o placut pentru ca, de nenumarate ori, m-am simtit acel \"cineva\" pomenit de tine.
apoi? eh, apoi...
\"apoi ninge un pic
apoi plouă un pic
apoi toamna rătăcește câteva amintiri\"

Brrr...inspaimantatoare perspectiva abordata pentru a motiva \"existenta\" noastra pe ici, pe colo.
sincer, Liviu, n-as vrea ca nimic din ce ingerez sa imi ramana in stomac, plutind :). Ar fi jale, ar fi garantia unei indigestii cumplite, implicand ulterior (dupa ce savoarea de pe papilele gustative de metafore s-ar fi fost evaporat) o necesitate de evadare pe alte cai, din acelea neortodoxe, de genul degetului in gat sau mai rau, a vreunei sonde-clisme-etc. (de departe, insa, cea mai rea este evacuarea pe nas!)
*
am glumit si te-am tachinat, Liviu, pe langa subiect. Sper ca nu am suparat, e doar un zambet de la care nu m-am putut abtine, riscand \"indigestia\" incruntarii tale.
Mi-a placut in mod deosebit imaginea \"scopul nostru este să plutim în sosul civilizației\".

cu bine,
Dana

Multi \"ani-catren\" sa-ncepi, Ioane,
De-acum, pe-aici, esti veteran.
S-au spart si cele ghinioane
Trecand cu bine primul an.

n.b. \"ani-catren\" - distanta parcursa de-un zambet in patru versuri.

La multi ani si-o zi, papuasule de langa Prut!

absolut, Mihai!
na, ca m-o pufnit rasul:), dar meriti o steluta virtuala din partea mea.
ma framanta o intrebare, insa.
oare de ce nu crezi ca epigrama e poezie?:)


pacat ca nu ma pricep la replica de forma aceasta.
poate ma ajuta Ioan, Anghelina sau alt epigramist.
gataaaaa, am tacut :)

din punctul meu de vedere, Ioane, esti liber sa scrii sub textele mele absolut tot ce gandesti.
inclusiv ca ar fi plicticos.
imi cer scuze daca am deranjat. voi incerca sa nu mai repet gestul. vezi tu, si pe mine ma ia gura pe dinainte.
numai bine,
Dana

P.S. sa stii ca, desi nu las semn pe paginile cu epigrame din simplul motiv ca nu ma pricep, le citesc aproape pe toate. imi place zambetul, imi place o frunte descretita. dar nu-mi place promiscuitatea. thats all.
cu acelasi bine inca o data, aceeasi.

incearca sa te detasezi si sa citesti ultimele catrene.
sorry ca am fost eu cea care a tras de maneca.
sunt destui care combat genul acesta ca fiind facil. sa nu le dam apa la moara in mod inutil.
exista un farmec si o descretire a fruntii in astfel de poezie. tu ai talent, de ce sa n-o faci intr-un mod inteligent?
sper ca ma vei intelege. daca nu, imi pare rau.
mi-am spus doar parerea.

ori sunt eu mai tolomaca , ori nu vreau ca sa pricep legatura dintre lupa lui rotaru (vezi titlul epigramei) si lipsa pantalonilor lui Diviza in vizita la Iasi, la Anghelina.
nu vreau nici sa fiu acuzata de puritanism excesiv, cei vechi ma stiu ca savurez un catren haios, dar astea de pe aici au ajuns sa sune in genul matrimonialelor.
sa ma insel eu atat de mult?
cautam doar poanta din catrene...

si eu iti sunt prietena, nu-i asa?:)

asa ca spune, trandafirasule, spune Nichitei cat de draga poate fi o prezenta discreta si permanenta aici.

La multi ani, Nichita Victoria.

si daca azi umplem site-ul cu urari pentru omul discret si cuminte care este Nichita, o fi rau?
nu cred :). dimpotriva.
vom zambi si vom ciocni paharele de sampanie (acelea, virtuale) pentru o femeie de leac.

La multi ani, Nia.

La multi ani, Nichita!
Zambesc la vederea atator ganduri frumoase si ma bucur sincer pentru omul bun care esti.