Florina Daniela Florea

Anana, deosebita imaginea cartii tiparite de amintiri la jumatate...jumatatea gandului, a vietii, aproape ca nu mai conteaza, ci doar ideea. esenta.

si sper sa nu te supar, daca o sa vin cu doua marunte-marunte observatii de forma, dar le fac pentru ca merita sa iasa mai mult in evidenta lumina calda a versului tau (in opinia mea de cititor oarecare, bineinteles):
- daca ai scris \"tipareste\" in prima strofa atunci fa ceva cu \"tipografia\" din a doua. se subintelege ca e vorba de o tiparnita, poate gasesti un alt cuvant, legat de acest proces, dar care sa nu inceapa tot cu \"tip\" (stii de ce o spun? pentru ca e o poezie scurta, curata, de doua strofe, cu versuri medii, si se \"vede\" orice repetitie de sunet.)
- din strofa a doua, as scoate \"ca o\" din penultimul vers, pentru ca se subintelege comparatia si, in loc de:
\"spre a iesi vazului
ca o inlantuire
de litere \"

as scrie:

\"spre a iesi vazului
inlantuire de litere \"

cu drag,
Dana

Maria a muncit mult ca sa prezinte aici pe Anca-poetul. Chiar foarte mult si recunosc asta.
As vrea doar sa completez, (ca fiind strict parerea mea de membru oarecare al acestui site si ca, desi nu e foarte importanta, vreau sa o scriu in acest comentariu) sunt cateva cuvinte despre Dominique ca membru al poezie.ro si ca influenta pe care stiu ca a exercitat-o asupra multora dintre noi.
Mi-o amintesc pe Dominique intampinandu-mi primul text, prima stea. Desi am mai spus-o si altadata, o repet si acum, la acest moment aniversar.
Mi-o amintesc pe Dominique - editorul. Un editor obiectiv, limpede, vazut astfel din coltisorul meu de lume, si a carui lipsa am simtit-o.
Mi-o amintesc pe Dominique urmarindu-mi discret \"evolutia\" printre poezii, incurajarile si comentariile pertinente si deosebite pe care le-am primit. (nu des, dar in momente importante pentru mine)
Mi-o amintesc pe Dominique cu poeziile ei, da- in care ma regasesc si ca traire si ca visare, cu intelepciunea sau indoielile unei feminitati implinite, rotunde.
Si, dincolo de toate acestea, impartasesc acum cea mai frumoasa amintire si cea mai recenta: momentul recent cand i-am tinut in palme volumul de poezie. Un volum care prinde intre filele lui poezia scrisa de Anca aici, pe site, vreme de un an de zile.

La multi ani, Anca. Sa fii iubita si fericita.

Nene Antoane,
Subsemnata Florina, mazgalitoare de cuvinte pe un site care ma tolereaza cu gratie, declar pe proprie raspundere ca am ras cu lacrimi in timp ce fumam o tigara in locul special amenajat de la serviciu si citeam totodata randurile schitei de mai sus, listate cum se cuvine pe o imprimanta cu jet de cerneala si neagra si color.
Mentionez printre aceleasi lacrimi ca textul matale mi-o amintit ca romanu-i tot roman si in Oltenia si in Moldova, ca pe vremuri mergeam cu nașu\' pe trenul Foamei sau Maricica adica personalul Iasi - Brasov, studenta fiind si fara bani pe vremea raposatului.
Faina schita si cumplit de reala.

Aceasta e declarația mea pe care o susțin și semnez, la data de 19 aprilie, in pseudo-deplinatatea facultatilor mele de toate felurile,
Florina

placut surprinsa sa descopar o noua latura a epigramistului, am citit textul tau cautand sa te descopar dincolo de cercul primului \"eu\".
strofa intai pare cea mai puternica, dar cel mai intim am simtit proiectia pe gandurile mele a acestor versuri :
\"din
trunchiul meu pietrificat
răsăreau ici-colo
mulțime de scorburi\".

ai scris frumos despre trecerea vremii, Sorin.

Dana, Vali, Alina si Anana, va multumesc pentru semnele lasate pe pagina.
poezia mea a pornit, intr-adevar, de la un fapt real, atat de dureros incat m-a urmarit zile in sir.
cu bine tuturor,
Dana.

este exact textul pe care l-as fi dorit a fi citit in aceasta seara, pentru a incheia o plimbare frumoasa prin poezie.
pentru ca e primavara, pentru ca povestile suntem noi si pentru ca e vremea plansului de atata zambet, pentru ca de cealalalta parte intotdeauna e cineva care incepe o sambata si pentru ca poate acolo e sarbatoare si la un moment dat se va roti zambetul sau doar norocul agatat de caprioara ce trece cu atata nonsalanta prin fata masinii si pentru ca \"daca nu am mai fi/ne vor povesti
pe la colturi
zinele
ielele
oamenii
stelele \"

si spun ca din toate aceste motive ultima poezie va fi intotdeauna prima.

fredonam ceva mai devreme pe cantecul arhontelui si mi-am amintit ca mai am de impartit din mine inca o vina si mai am de cerut inca o iertare pentru ca tot arhontele felia cu versul bucati din ganduri si pentru ca maine nu stiu ce va mai ramane din mine.
si am venit cu \"prea mult cuvânt/ tu prea multă curgere\", Maria, ca sa am curajul unui \"vis mult prea aproape\", ca sa pot descatusa cuvintele de incrancenarea orgoliilor si sa le las libere in drumul lor \"spre cer\", caci s-au frământat prea mult \"gesturile adunate/ în tăceri\"
si astfel, textul acesta al tau vine sa-si implineasca rostul pe retina mea de cititor oarecare, rasturnand imaginea inapoi, in matca din care, pret de-un anotimp sau poate doar de-o zbatere, a iesit.
cu bine,
D.

nu am citit niciodata o poezie altfel decat cu sufletul si tocmai acum, in pragul serii si al plecarilor, vine sufletul poeziei tale spre mine si ma trage de maneca si-mi spune fato, aici esti gata sa te tai in lama atat de ascutita a trairilor asa ca lasa lacrimile \"crocodililor cu dintii murdari de ocru\" si-mi canta versul \"baritonal, finalul\" cat mai ai putina lumina in dosul pleoapelor, cat mai auzi putin din zumzaitul lumii si vezi tu, arhonte, versul tau imi spune toate acestea de parca ar sti dinainte ca sunetul lui se completeaza rotund, in canon, cu murmurul meu afon, dar ce mai conteaza, nu-i asa, fredonez, fredonez \"fragmente de fum\", \"sarutata pe jumatatea otravita\" si iarasi mi-amintesc de ocru, de lotusi, de ofrande si lasa-ma sa o spun si flamandului ce-a mai ramas alaturi \"ospătează-te din muntele meu de sare/ tăiat felii
unele de suflet/ altele de carne\", ospateaza-te cat mai e timp.

caci se-nsereaza si se pleaca.

d.

Anana, elibereaza-te de tine insati, descatuseaza temerile, nesigurantele, ba chiar si complexele cele mai marunte si scrie. scrie si despre ele.
te simt prinsa in chinga temelor generale dar voi continua te caut pe tine, cea adevarata.
trebuie sa ai incredere, atat. si sa scrii.
dincolo de aceasta paranteza poate prea larga pentru care imi cer scuze, mi-a placut imaginea zilei macinandu-ne, ingenuncheata spre apus.

cu tot binele,
d.

ti-am citit poezia pe nerasuflate, ici-colo m-am impiedicat, ideea e interesanta, la fel modul de realizare -ingrijit si atent filtrat de redundante, nu pot sa spun ce-i lipseste ca sa fie perfecta dar ai un vers care mi-a ramas pe retina de drag ce mi-a fost:
\"acum puțin auriu pe tăcerea asta pentru ultima dublă\"

gata, am scris la fel cum te-am citit:)

cu bine,
Dana

remarc \"dorul de tine
descătușat ca o sămânță\"
dar nu sunt de acord cu \"ucide\", e o forma prea dura (in opinia mea, as cauta un sinonim poetic, dar ceva mai bland) in contextul poeziei tale.

cu tot binele,
Dana

Florin, Oriana a scris deja mai complet decat as putea explica eu despre starea \"post-fructum\" si despre tristetea ultimei strofe. Nu pot decat sa ma bucur ca ti-a placut si tie si sa-ti multumesc pentru opinia exprimata aici. Cat despre androginitate, e posibil sa ai dreptate in masura in care a fi singur intr-un univers inchis de rod risipit poate presupune o existenta asexuata.

aspru textul tau mi-a feliat rand pe rand zambet deget pupila si ca o operatie reusita de implant de piatra pe ganduri a prelungit intrebarile pana la buzele intunericului...
tizule, tizule, cum iti mai ninge tie cu cateva ore inainte de a te naste om.
frumos final.

Oriana, stiu ca poate acest comentariu al meu e posibil sa fie considerat offtopic dupa noile reguli dar tin neaparat sa te asigur ca nimeni, absolut nimeni, in doi ani de zile, nu m-a mai citit atat de asbolutintim si de adanc.
sunt emotionata (real si teribil de omenesc) dar e un sentiment firesc de care nu imi e rusine, cu tot riscul de a ma expune, recunoscandu-l.
multumesc.

initiativa este de salutat si sper sa fie functionala.
o singura nelamurire am, referitor la paragraful 3, la Aplicabilitate:

\"- vor fi clasificate off-topic comentariile cu urări, felicitări formale și alte tipuri de mesaje asemănătoare fără substanță. Alternativ, vă sugerăm să vă exprimați aprecierea față de un autor oferindu-i un comentariu pertinent și serios la unul din textele ce îi aparțin, comenariu care poate fi însoțit de o urare sau o felicitare\"

de aici se poate subintelege ca acele eseuri \"omagial-aniversare\" de pe prima pagina nu-si mai au sensul si devin offtopic sau se va comenta doar acel text si atunci nu mai e \"aniversar\"?
(avand in vedere ca toate commurile sunt felicitari/urari, ba chiar conceputual acel eseu este o felicitare/urare)

semnul tau onoreaza si maguleste mai cu seama partea aceea din mine care a jinduit mereu sa scrie povesti-poezii.
dar fructele intotdeauna se coc si intotdeauna cad si nu intotdeauna sunt culese ci pur si simplu uneori se-amesteca in pamant, in fruza, in cuvant.

acum e vremea mea de cadere. atat.
multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi pe acest site, Adrian.
cu bine,
Dana

nu pot sa nu decupez frumosul din bucata asta de cer, Bianca.
nu pot. si, cu voia ta, o sa-l memorez pana intr-o alta dimineata, una in care sper ca ma voi trezi si eu, dupa ce voi fi dormit indeajuns tristetile si lumina in vase de lut

\"Tu crezi că este de ajuns o singură dimineață? [...]
Dar trebuie să apunem din când în când. Aș obosi altfel. Am nevoie să îmi pun capul pe umărul tau și să dorm. Nu am mai dormit de ani. Ințelegi?\"

felicitari.recitesc si ma regasesc in intelepciunea ta.

Felicitari, Gabitule, pentru aparitia in aceasta revista.
Cat despre ziua ta de nastere, acum inteleg eu de ce te plac atat de mult, berbecule:) (glumesc si o stii).
La multi ani si la multe poezii!

Multumiri Alinei pentru ca ne-a semnalat aceasta aparitie.

cu drag,
Dana

Felicitari Silviei si lui Ioan pentru aceste reusite si le doresc mult succes in continuare.
Ma bucur pentru ca le-am fost prin preajma pe acest site si martor indirect la \"agonia\" scrierii de poezie.
Si...multumesc, Mihai, pentru aceasta \"cronicuta\" pe care mi-a facut placere s-o citesc pentru ca voiam sa aflu vesti de dincolo de Prut.
Inchei cu vorba ta \"LA MAI MULT ȘI LA MAI MARE, SILVIA ȘI ION! \"

mi-ati facut o reala si placuta surpriza.cu totii, cei care ati lasat un semn pe aceasta pagina.
nu ma asteptam la atatea comentarii si pareri, desi scrisesem poezioara mea cu sufletul.
si pentru ca mi-ati schimbat nuanta de gri a acestei dimineti intr-un albastru zambind, va multumesc tuturor.
din acelasi suflet.
Dana