Florina Daniela Florea

Și la tă-tari, Norică,
Mă duc și, zău, nu-mi pasă.
Româncă-s fără frică,
Pe Geta-ți las acasă.

Tu așa crezi? că-n armă-s...tari?
Dar ca romanii...armăsari
Ei tot n-aveau. Și-atunci, ușor
Latinizat fu neamul lor.

\"O Getă poate să ateste:
- Ah, cât era de vie !\"
(Dan Norea)

O Geta care să ateste
Ca limba fu, odată, vie
Există mai mereu, bădie,
Dar nu-i dovadă ci...poveste.

De-un Nobel azi brodiși o teză:
Cum ingropată, (deh, comoară)
O limba moartă naște-o țară.
Ce futuristă ipoteză!

Esti sigur ca-i asa?
Oare de ce mi se pare ceva sucit in fraza ta?:)
In sensul ca si-atunci cand ti-e rau, tot o femeie frumoasa ai vrea sa te mangaie. Fie si pentru ultima data. Sau mai ales atunci.
Sau m-oi fi inseland, cine mai stie?

delicata, precum florile firave, dar curoajoase, ce se itesc primavara, devreme, din zapezi, Monica, asa e poezia aceasta a ta.
tremurul inimii altoite de ger, risipind blandetea resemnarii, intr-o teama de re-inceput.
hai-hui, trairea e refuzata si primita totodata.
strofele scrise italic mi-au placut mult:
smulgerea din pamant, nasterea de floare preschimbata intr-o nastere a zapezilor.
infiriparea alba a iubirii din afara in interior, deschizandu-l
poate m-am inselat, poate nu.
tu stii mai bine, trandafirule.
Ca un post scriptum, ti-as zambi si as intreba cat de greu ti-a fost sa alegi titlul.Remember? remember...

Primeste-ma cu steaua colindatorului, Monica.
Versul tau mangaie. Si linisteste.

au tu nu stii oare, bade Ioane, ca moartea e (fie si numai dupa genul substantivului) femeie?
atunci cum vrei sa te auda? ba si mai rau, sa te asculte? sau sa te creaza?
neee...mai bine ne-murirea, ca optiune de celibat vesnic
sau invers.
sau cine mai stie?
celibatul vesnic e oricum o utopie, chiar si pentru popi.
asa ca hai sa declinam verbul a striga-in-zadar, ca totuna-i, asa, in joaca.
oricum, ce ti-e scris, pe pagina ti-e pus.
cum unde? aici, bade Ioane.

cu bine

poate nu am citit eu bine, poate nu m-am exprimat limpede, dar oglinda la care ma refeream avea nuanta mea de constiinta. privindu-te (in vers), priveam cumva si-n mine.
introspectia ca dresura nereusita, galopul cailor verzi..
eh.

mi-amintesti cumva de Rilke in poezia ta, Monica.
Si un gri te prinde, simt mirosul de trandafir zvacnind in adancul pamantului, iar tu...tu il tii prizonier.
sau o fi inima ta?
tot un trecator, intorcand palma dreapta, deschisa.

calda, frumoasa, definitie a poeziei in vers clasic, a rimei, ca mireasa unui ego poetic indragostit fara tagada sau scapare de sunetul ritmat.
si, retoric, te-as intreba de ce toamna, Adrian, de ce toamna.
din mierea luminii? din galbenul stins al lumii?
de unde...
\"De unde-au scris uimirile o carte,
Tăind adânc din simetrii felie\"

te rasfoiesc, frunza. te rasfoiesc, pagina dupa pagina, pe aleile tale pline de singuratatea celui pe veci \"addicted\" poeziei.

am gasit textul astazi.
textul pe care l-am citit spre dezlegarea la lacrima.
cele sapte chei ca sapte semne azi, marti, 13.

\"gândul tău își trece transparentul amnestic\"
de ce nu uit, pre Dumnezeul meu.

\"carnea lipita\".durerea arsurilor grave.

autorule-Alină, poate nu te-ai gandit la mine dar aici sunt eu: \"râzi mamă râzi și mama râde cu gura. ochii privesc spre țara de unde
nici el nu s-a întors niciodată\"
acolo sunt eu.
cea care rade cu ochii privind in tara din care.
si-aici ma doare
si aici.\"merg pe stradă îmi atârnă ventriculul stâng
a tine\"
șearpelui??
alunec ondulat spre varful despicat al cuvantului.

si,uite, asta esti tu:
\"nu dorm cu pernă nu scriu înclinat nu strâng luna între coapsa ferestrei\"
clar. cristalul acela care taie.

oftez: \"câtă iubire pe lumea asta doamne.
și câtă moarte\"
cand ai strans atata poezie in tine, fată?

durere, felina durere, taie, zambeste, hohoteste.
m-ai intristat frumos. si adanc.

o recitesc, stii?
as comenta-o dar te-as face sa plangi. pentru ca as plange ca o bleaga, la dezlegarea de lacrima.
asa ca tac.
un gand ici - colo.
pana la sapte.

recitesc, alină.

\"priviți!-mă
sunt circul fără fiare
de!mult ucid
în mine saltimbanci\"

recunosc oglinda...

ochiul de argint
din ceafa mult prea mult veghind
da, recunosc oglinda
si-mi prind
cruce mare pe piept,
saltimbanc, pe mine jelind

cum nu sunt de fel nătâng
nu am ezitat să-i spun:
am ceva, când mă-mpreun,
mult mai bun ca ochiul sțang

nene, cred, tu stii ce faci,
ochiul stang nu-l folosesti
la fete, cand le iubesti,
pentru ca tu esti...dreptaci.

Nu-i poem de pus în ramă,
Pomenita epigramă.
Chiar pe rană,-ți spun eu ție,
s-o așezi. Ca doctorie.

la masa ta de scris un vers se zbate...

...sa lepede tot gandul de pacate,
sa rupa lantul vorbelor nespuse
si sa rasara din taceri apuse

...un alt sonet.

multumesc, Adrian.
Ziua a inceput cu versul tau si o inchei asemenea.
Frumos.

Atropa, stii, chiar ai dreptate!
Ion, de gauri negre-atras,
S-a subtiat, de i-au ramas
Catrene...fara greutate.

p.s. Carmen, io am zambit si m-am bucurat. stii de ce oare?:) stii...

Cu-asa muza de \"nurlie\"
Ai brodit doua catrene,
Boala-i, clar. De-acum, mai nene,
\"muza\"-mi esti. La veselie:).

Serban, ai scos-o din context si evident ca ti s-a parut jignitoare.
dar, dumnezeule, de ce ai citit-o ad litteram??? tocmai tu...:(.

era un exemplu si atat. de viata normala,la fel ca o plimbare pe malul Dambovitei, la fel ca iesirea la o terasa, intalnirea cu prietenii, comentarea live a unei carti, etc etc...adica trairi reale, reale.
eu asa am citit.
iar Alina a subliniat tocmai acest aspect pentru ca e ca o tusa groasa, un contur ce vrea sa atraga atentia.
daca se exprima fad, plat, sau mai rau, serios-poetic...unde mai era zambetul? detasarea de incrancenari?
nu, Serban, eu nu vad asa.
si...in nici un caz atunci cand am zambit si am stabilit o intalnire cu Alina la o cafea nu m-am gandit ca ma duc si ma intalnesc cu ea si purtam discutii erotice, te asigur:).
Pana la proba contrarie,sunt un om normal, fara deviatii manifestate public:)

desi, daca stau stramb si ma gandesc drept, e o tara libera.
ia sa mai vad cum mai pot fi interpretate cuvintele astea.

P.S. serios vorbind, nu ma citi nici pe mine ad litteram.
desi zambesc.

P.P.S.
daca mataluta esti virtual-idealista, atunci sunt de acord sa ma declar asemenea si eu
traiasca virtual-idealismul!
(cam asa ar fi strigat maestrul sus mentionat, nu?:) )

mama, Alina, ce mi-o placut mai ales partea asta:
\"Cred că dacă ar avea o viață sexual-amoroasă mai intensă, ar trece și peste frustrări și ar ști să glumească, chiar pe seama unor furii de acum cinci minute sau a unor disonanțe în idei, absolut firești, de altfel(subiectul este mult prea larg pentru a fi dezbătut aici) :).\"

zambetul, draga mea, asa e.
s-a pierdut zambetul de pe-aici. da\' rau de tot.

placut punctul tau de vedere.
placut mult.
da\' mult, nu asa.
trebuie doar sa VEZI dincolo de hazliul citatului cu pricina.
Si stii ceva, cand o sa vin la Bucuresti, hotarat o sa-ti dau de veste, poate ne vedem, daca nu la o bere ca nu-mi place de amara ce-i, macar la o cafea.

cu zambet,
Dana


P.S. cat despre maestrul Bufnila, paradoxul face ca fiind din acelasi oras, nu l-am intalnit niciodata:).