În pârgul toamnei mi-am găsit soție

calda, frumoasa, definitie a poeziei in vers clasic, a rimei, ca mireasa unui ego poetic indragostit fara tagada sau scapare de sunetul ritmat.
si, retoric, te-as intreba de ce toamna, Adrian, de ce toamna.
din mierea luminii? din galbenul stins al lumii?
de unde...
\"De unde-au scris uimirile o carte,
Tăind adânc din simetrii felie\"

te rasfoiesc, frunza. te rasfoiesc, pagina dupa pagina, pe aleile tale pline de singuratatea celui pe veci \"addicted\" poeziei.

Toamna este anotimpul cel mai apropiat de mine. Este cel al \"pârgului\", al culorilor și nuanțelor, al trăirilor în armonie și...al depresivilor. Câte ceva din fiecare și alte asemenea trăsături particulare, mă fac să fiu eu cel adevărat abia atunci, în calda lumină care te învăluie.
E bine că mai citește cineva și nu-l uită pe un împătimit al armoniei prin cuvânt, pe cel ce se simte atras de reîntoarcerea la firea cea bună a limbii române. E bine că n-am ajuns la un monolog, deși nu e chiar departe și într-un sonet ( modificat în ultimă instanță) spuneam : \"Doar pentru mine scriu. Să mai trăiesc.\". Asta apropos de singurătatea pe care o remarcai.
Cu drag

E minunata această \"căsătorie\" cu poezia, or, un poet are mai multe meniri, care, în fond sunt una și aceeași: să iubească poezia, să caute poezia, să aștepte poezia, să trăiască poezia. Sensibilizează poeziile Dumneavoastră, domnule Adrian Munteanu