Florina Daniela Florea

Sper că s-au văzut zâmbetul și ghilimelele in comentariul meu, de fapt exact asta îmi place la scrierea lui Liviu: exfoliind aparența (ca pe o ceapă) dai de un miez din ce in ce mai iute... deși pentru o doamnă simandicoasă mirosul de ceapă e ceva vulgar și total nepoetic, e de vis lângă o bucată de slănină afumată și un boț de brânză

ok, dar sugestiile pot fi subiective, și, în general mă feresc să o fac pentru că nu vreau să gafez, pentru că nu vreau să fac harcea-parcea un text doar pentru că nu am înțeles foarte bine care e ideea.
dacă pot ajuta, ajut.
da-mi te rog o adresă de mail.

sincer, prefer la recomandate un text care sa-mi pună mintea pe ”moațe” decât texte cu sirop în ele cât să-mi crească glicemia în exces
mă gândesc așa, că poate s-au uitat figurile de stil, comparațiile, metaforele, termenii argotici - chiar, oare ce înseamna sifonar - si care mama mă-sii o fi legătura cu voma alias bârfa din fața cârciumii...

sau oare o fi ceva cu dublul înțeles al sifonării (nu a banilor, nu :) ) vinului primit de popă, introdus în circuitul comercial
desigur, mai vorbește textul și de analfabetul funcțional și cred că aici nenea Anton a trosnit cel mai tare ”Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit.”

deci, cu pace interioară, Bogdane, te rog să mă consideri a fi un a-mic de tot dar să nu mă recomanzi ever never

bună, Daniela, bună scriere
aproape fiecare pereche de versuri are imagini puternice, mi-au rămas pe retină chiar dacă am clipit de câteva ori după
mă doare, Daniela, degeaba încerc să șterg cu buretele, e o urmă de glonte acolo pe care nu o pot umple cu nimic.

eu mulțumesc pentru poveste
de departe, fără să fiu suspectată de alte cele, e cel mai bun text de pe site din ultimele zile.
nu am mai dat stea pentru ca tu chiar nu ai nevoie de stele, pentru asta doamne-doamne a creat-o pe ching shih, iar ea ți le-a adunat într-o comoară de suflet

strofa 4 e bună rău, din pricina ei ascult acuma Sinn Sisamouth în același ritm cu bătaia din aripi a liliacului la intrarea în peștera în care m-au ascuns vremurile

p.s. liliacul e vișinul de la fereastra mea :)

as schimba titlul pentru ca este evident din primul vers, titlul este important pentru o poezie, ar trebui sa incite șă sa atragă totodată - dacă îmi permiți o sugestie, ai putea folosi ”Sinonimie”
(nu știu dacă mă fac înțeleasă, dar sper că da :) )

legat de text, e clar un ciclu, se leagă (obsesiv aș spune) de celelalte două texte publicate.

textul de față - cred sincer că îl poți sublima, deocamdată e un pic prea stufos, văd luciul poeziei acolo dar mai e nevoie de ceva slefuiri, nu vreau să invadez aici cu sugestii, cert e că simt că e ceva care merită scos la lumină.

ti-o scriu convinsă că îmi vei primi comentariul în registrul corect și deschis, chiar vreau să te mai citesc

stea:)!

uneori a ști că poți fi the best (și a alege conștient să nu fii decât pentru tine), înseamnă de fapt a câștiga meciul cu sinele, din prelungiri.
eu îi spun curaj.

si da, strofa cu nenea Anton pe post de muză, un deliciu culinar:)

Mare pișicher, popa ăsta al dumitale, nene Anton, mare sifonar!
Împușcă mai mulți iepuri deodată, și vii și morți, ba chiar și aghezmuiți

Un text care merită atenție, merită citit.

Ce părere ai dacă în loc de alfabet ai folosi dicționar sau ceva similar? Mă refer la titlu și la ultimul vers.

știu (și îmi asum) că mă repet, indiferent cine si ce crede: stea.

numa să aibă cititorul răbdare, să simtă furia / poezia, de la primul vers, până la ultimul.
(retoric, ce altceva e poezia decât un strigăt, aruncat în cele patru zări, în altă limbă decât limba noastră cea de toate zilele?)

bun text.

lectură-maraton, în ritm alert, focusat, nu am putut s-o iau pe arătură deloc - nu mi-a dat voie autorul, m-a ținut pe traseu cap-coadă.

Și, pentru că pot - stea!

Bogdane, am vrut să pun link cu textul tău care m-a inspirat în acel moment (Balada unor zile neroditoare), dar nu mai ai pe site textele vechi.
Al meu a rămas pe aici.
Oricum, era prin februarie 2004 :)


(cu scuzele de rigoare autorului de pe această pagină, comentariul meu e offtopic)

Bogdan, cu plăcere deși nu era nevoie de mulțumesc.

cu zâmbet:
hehe, știi, cândva mi-a fost teamă rău de tot de comentariile tale, dar după ce ți-am dedicat o baladă, mi-a trecut :)

salut revenirea ta, Dane, chiar mă întrebam unde au dispărut epigramele, pe pe site (tu erai pe aici unul din stâlpii acestui gen).
te regăsesc cu haiku, nu cu epigrame, dar tot las semn al trecerii mele pe pagina ta.

toate cele bune!

Irinel,
nici măcar nu e nevoie să accepți părerea mea (putea să nu existe), în definitiv ce autor ascultă de cititori?!?

așa cum e și numele siteului - Agonia - Ateliere Artistice - aici suntem la un ”atelier”, scriem, ne citim, ne consultăm, ne criticăm, ne acceptăm sau nu ș.a.m.d.

evident, diferă personalitatea fiecăruia, unii sunt mai lapidari în comentarii, alții mai categorici, alții mai ermetici, alții mai duri în limbaj, alții mai diplomați, iar cei mai mulți nici nu comentează, deși citesc.

rămâi rațional, rămâi ancorat în real, vezi ce merită sau nu corectat.
atâta tot.

pentru că tagul nu a functionat in comentariul precedent, redau textul fara portiunile in cauza,considerand ca ar trebui eliminate/revizuite:

rosturile lumii se nasc
din fantome iluzorice

haideți ne-ntâlnim la terasă
apoi mergem în club
pe urmă ieșim pe dealuri de nebuni
dar ce să mai discutăm o facem și gata
nu mai e nimic important în rest
nicio metafora, nicio subtilitate - o invitatie la terasa, plimbari pe dealuri, etc - crezi ca poti redefini ideea intr-un mod mai poetic?

iarna asta nu-i decât
o ecapadă valentine's day

valențele zeilor se comută
în stări degradante
nu ne mai discernem pasiunea dintre
toți petrecăreții de 14 februarie
aici nu inteleg exprimarea - valentele zeilor comutate in stari degradante - si, brusc, ceva legat de pasiunea unor petrecareti

și moartea venită deodată o vom sărbători
vara trecută este tot una c-o secetă de acum
a fost și-o vară anul acesta prin ianuarie
plănuită tot anul în mari variații meteo
și de altceva
greu de urmarit - deci moartea venita brusc o sarbatorim vara trecuta , nu mai inteleg mai departe, imi cer iertare autorului

pletele se zbat în ritmuri rock freestyle
vreau cidru mândru din cele mai proaspete
pe limbă mere din rai ori iad suc de citrice
ori cireșe concentrat nenatural să curgă
precum cascada cailor lua-o-ar naiba cu vaci
cu rostogoliri de taste copite pe stânci
nu inteleg trimiterea de la merele raiului la suc de citrice ori cirese, inteleg cascada dar nu inteleg de ce le ia naiba pe vaci

ucrainenii transfugi
armata americană să-i pescuiască vii
din munții maramureșului nu noi
simțurile românilor au ajuns decapotabile
de la impacte ca la podul văcărești

de scris mi s-a prins pleoapa-n urdori
de băut cu prietenii vin nou ori pălincă nu
nici n-am habar să versific decât viața mea
privesc în pojghițele pâraielor trecutul meu
mi se rupe de la ploaia înghețată

la geamul balconului nu mai apar flori
pentru oda duhului ce s-a dus într-un loc
oda-du (suna cum suna), dar nu pricep legatura metaforica intre lipsa florilor de la balcon si locul incert in care s-a dus oda-du?

doar abureli praf stradal
aștept moartea să mă descuie de pătimiri
să despice un zid din anatolia siria
să-mi culeagă din mine sufletul
să lase trupul mercenar drept
mâinile și mintea să nu mai fie vii

pe jumătate să plutesc să-not
memoria doar să nu-mi fie grav afectată
fără nicio mustrare să crească hidos
sa ma ierte autorul, dar saltul brusc din text la cei care scriu texte sau pe care le va citi domnia sa m-a zapacit de tot

arabescul vieții noi din dărâmături să iasă
apropierea
de aici incolo nu mai inteleg nimic, si ma intreb cum neviata are o psihologie:


drama tineretului trecută prin comic
și farsă astăzi ca luna prin soare-n
eclipsă mă lași eu nu mai sunt de mult tânăr

=========================

M-am străduit să o citesc și sa exemplific ce am/nu am înțeles, ca simplu cititor:
- cu caractere italice am scris comentarii
- cu strikethrough am taiat ce cred ca e greu corectabil/redefinibil sau ce cred ca e balast
- cu caractere boldite - mici corecturi pe text
===============

rosturile lumii se nasc
din fantome iluzorice

aștept s-aud o mașină cum trece
inima roșie mi se face

haideți ne-ntâlnim la terasă
apoi mergem în club
pe urmă ieșim pe dealuri de nebuni
dar ce să mai discutăm o facem și gata
nu mai e nimic important în rest
nicio metafora, nicio subtilitate - o invitatie la terasa, plimbari pe dealuri, etc - crezi ca poti redefini ideea intr-un mod mai poetic?

nu știu care mare iubire îmi ești
și ochii tăi flușturatici
se uită spre mine întrebător ce mai fac

iarna asta nu-i decât
o ecapadă valentine's day

valențele zeilor se comută
în stări degradante
nu ne mai discernem pasiunea dintre
toți petrecăreții de 14 februarie
aici nu inteleg exprimarea - valentele zeilor comutate in stari degradante - si, brusc, ceva legat de pasiunea unor petrecareti

și moartea venită deodată o vom sărbători
vara trecută este tot una c-o secetă de acum
a fost și-o vară anul acesta prin ianuarie
plănuită tot anul în mari variații meteo
și de altceva
greu de urmarit - deci moartea venita brusc o sarbatorim vara trecuta , nu mai inteleg mai departe, imi cer iertare autorului

pletele se zbat în ritmuri rock freestyle
vreau cidru mândru din cele mai proaspete
pe limbă mere din rai ori iad suc de citrice
ori cireșe concentrat nenatural să curgă
precum cascada cailor lua-o-ar naiba cu vaci
cu rostogoliri de taste copite pe stânci
nu inteleg trimiterea de la merele raiului la suc de citrice ori cirese, inteleg cascada dar nu inteleg de ce le ia naiba pe vaci

imprevizibile senzații diferite
de la ucrainenii transfugi
armata americană să-i pescuiască abia vii
din munții maramureșului nu noi
simțurile românilor au ajuns decapotabile
de la impacte ca la podul văcărești

de scris mi s-a prins pleoapa-n urdori
de băut cu prietenii vin nou ori pălincă nu
nici n-am habar să versific decât viața mea
privesc în pojghițele pâraielor trecutul meu
mi se rupe de la ploaia înghețată
înclinația-n jos a crengilor ori tulpinilor

la geamul balconului nu mai apar flori
pentru oda duhului ce s-a dus într-un loc
oda-du (suna cum suna), dar nu pricep legatura metaforica intre lipsa florilor de la balcon si locul incert in care s-a dus oda-du?

doar abureli praf stradal
aștept moartea să mă descuie de pătimiri
să despice ca-n gemeni fictivi uterul meu
ca pe-un zid din anatolia siria
să-mi culeagă din mine sufletul nepetrecăreț
să lase totuși trupul mercenar drept
mâinile chiar și mintea să nu mai fie vii

pe jumătate să plutesc pe altă doime să-not
memoria doar să nu-mi fie grav afectată
fără nicio mustrare să crească hidos
să compună bine texte ce vor lua premii vax
numele-mi inventat va eterniza opusuri slabe
tăcute reacții la textele altora o să dau
sa ma ierte autorul, dar saltul brusc din text la cei care scriu texte sau pe care le va citi domnia sa m-a zapacit de tot

arabescul vieții noi dibn dărâmături să iasă
nu voi cere povestitul jenant ci apropierea

de aici incolo nu mai inteleg nimic, si ma intreb cum neviata are o psihologie:
de-un lirism dramatic psihologia nevieții
gogorița multor critici de azi ca iovănel
e că liricitatea ar presupune câte ceva
din

drama tineretului trecută prin comic
și farsă astăzi ca luna prin soare-n
eclipsă mă lași eu nu mai sunt de mult tânăr

=========================
cu scuzele de rigoare dacă am fost neclară în comentariu (repet, m-am străduit să fiu cât limpede): am lecturat cu greu, m-am pierdut și nu am înțeles cel puțin o treime din text.

nu mă consider poet: până la urma scriem pentru ceilalți, pentru lumea largă, pentru cititori oarecare, ce pot sau nu să înțeleagă sau să rezoneze cu textul.

sau nu.

nici vorba de vreun atac la persoana.

așa ca, dacă nu e un efort prea mare pentru autor, i-as sugera doar ca, după o vreme (necesară detașării si sedimentării), să recitească și să perieze textul,
fără nicio patimă, rațional.

Emi, celelalte două au fost altfel, le-am citit deși nu am comentat, însă la screenshotul ăsta simt nevoia sa las semn.
e așa de negru, încât pare o coborâre în infern, are imagini atât de tari și grele încât îmi vine să fug (prin fuga mea îmi recunosc lașitatea, slăbiciunea), să uit repede toată durerea asta, deși, clar, o dată simțită nu o mai pot uita

De 7 ori textul repetat, cred că vreo 6 ar trebui șterse