E liniște

de ceva vreme, multumita si editorului care te-a evidentiat, abia acum observ ca e liniste, in sensul in care putin cate putin incepi sa faci cu ochii poeziei. ai mult de invatat, dar pare ca esti special construita, nu ramane decat sa acumulezi, sa citesti din rasputeri si sa vezi firele ascunse. e bine ca acum le intuiesti, e bine ca acum lingi mingea, cum s-ar exrima un forbalist, dar ai sanse majore sa dai gol. mult succes!

Aș renunța la ”capacitatea”, nu potențează. Cu mintea e suficient. De asemenea la ”precum percep eu”. Important e că emoționează. E poezie.

Vă mulțumesc mult pentru sfaturi, o să țin cont de fiecare și voi încerca sa imbunatatesc pe parcurs felul in care scriu!

toate elementele exista in natura. si apa, si oxigenul, la fel si serotonina, dopamina, exitocima si xanax-ul. exista si poezia, cum exista si moartea, accidentul, piaza-rea si zana buna. exista tot ce crezi, chiar si pe nu. totul e mort - dumnezeu e mort, spunea un filosof - cine poate, da viata. asta trebuie sa faci.

O părere ar fi că aș schimba un pic titlul ”Înaintea furtunii”
Mai apoi aș încerca să sublimez textul, să-l ușurez de balast.
Nu știu, nu aș vrea să schimb sensurile, ceva de genul:

==================
e liniște și frig aici în cameră
îmi ascult gândurile urlând cu foame și sete
ceva ce nimeni nu poate să cuprindă
un uragan o simțire adâncă
aproape
risipită
densă
și plină
o ceață care crește din pământ până înghite un întreg cartier și se întinde în splendoare și în groază și durere necurmată
scânteia
din coliziunea a două stânci
miezul unui cer până la următoarea simțire
sau
următoarea furtună