Două nalbe înălțate,
De volbură năpădite,
Privesc la alte surate
Care sunt mai ocrotite.
Cerul peste ele cântă,
Aerul le cam lipsește,
Mai nimic nu le încântă
Când volbura le
Noapte bună, Doamnă, mă doare măseaua,
Am rămas pironit în știrile rele,
Noapte bună, Doamnă, te rog, ia cheseaua
Și adu-mi dulceața pe buzele mele.
Noapte bună, Doamnă, răscolindu-mi
În oglinda lui flăcăul
Își privește tinerețea,
Ispitind ușor tandrețea
Ca să nu-l cuprindă hăul.
Zilnic își privește chipul
Cum se schimbă fără vrere
Precum coaja unor mere
Când sărută jos
Când îți propui
Să ții un post,
Un post doar de mâncare,
O faci atunci cȃnd are rost
Să îți educi o disperare.
Știind că suferința
E un balsam
Care te curăță
De boală,
Supune-te unui
Þi-ai dat întâlnire
Vreodată
Cu sufletul tău
Pământesc?
Nu?
N-ai avut timp
Deocamdată
Și-apoi,
Ce ți-ai zis,
De ce să-l întâlnesc?
Timpul Celui de Sus,
Vezi bine,
Nu este același
Cu
Mulți vorbesc despre iubire
Fără s-o cunoască-n toate
Și aleargă în neștire
După bani, aur,
Carate.
Dac-ar renunța la ei
Și s-ar pierde-ntr-o ființă
Ar iubi,
N-ar fi mișei,
Producându-ți
Am fost ispitit
De o plictiseală pură
În timp ce ascultam
O slujbă de trei ore
Ce se dorea cultură.
Ispită fu și oboseala
De-a fi atent la vorbe
Rostite fără har
De cel ce ,,a băut
Dincolo de cuvinte
Sunt poteci argintii
Pe care umblă gândurile
Pieptănând rațiunea
De amintiri neplăcute.
Sute de visuri
Iau poziția de drepți
Ca să nu-ți dai seama
Că te ucid îngerii.
Poți
O cauză ce generează
Nefericirea unui individ
Este invidia
Care retează
Încrederea în tot ce e valid.
Invidia se-ntrezărește
Și la copii sub un an,
Că sunt deschiși
Și o exprimă,
Fără
Ești fericit
Sau
Numai ți se pare?
Iată, vremea te-a nevoit
Să-ți pui această întrebare.
Poate că ești,
Poate că nu,
Dar dacă vrei să-mi dai crezare,
Îți place să te dai lovit
Acu.
Tu nu
Ce este omul păcătos,
Þi-ai pus această întrebare?
Ea nu te trage-n jos,
Dar nici te urcă tare.
Că-njuri sau minți,
Omori din culpă
Sau din greșeală,
Nu te face păcătos.
Toți oamenii din
Ai un curaj nebun
Să mă privești în ochi
Și,
Respirând adânc,
Încerci să nu deochi.
De ce ești trist și abătut,
Că te știu un altruist,
Bogat și de temut.
Resurse...ai
Să îți permiți
Dacă singur nu-ți dai seama
Că ești mândru și-arțăgos
Răul dă în tine iama
Întorcându-te pe dos.
Sinele-ți fiind dușmanul
Șubrezindu-ți toată firea
Te îndeamnă cu toptanul
Să supui și
Omule, ai fost creat
După chipul cunoscut,
Plin de slavă și lumină,
Inocent la început.
Dar, păcat!
Divinul foc,
Ulcică de lut,
Nu l-ai suportat deloc
Chiar de la început.
Și dedat total
Ce stai așa, mamă-mare,
Precum curca-n mărăcine,
Râde ploaia-n gura mare
Și de mine și de tine.
În acoperiș sunt găuri,
Am noroc că sunt mai rare,
Râde ploaia-n gura mare
Și-i curg lacrimi
Maria este-o fată subțirică
Cu ochii negrii, mari, strălucitori
Bine mă am cu ea, nu zic nemică,
Că-i frumoasă ca luceafărul în zori.
Are-o mișcare-a capului aleasă,
Brațe catifelate, gură
Și,
Smerit, nevoie mare,
Faci câteva plecăciuni,
Doar să fie,
Ca atare.
Făcând astea demonstrezi
Care-i forța rațiunii,
Nedorind să micșorezi
Argintiul lunii.
Așa că,
Să te îndoiești
Și de
Tu știi că te mănâncă în călcâie,
Precum spunea și Zavaidoc, odată,
Și ca să scapi, știind că nu e râie
Te-arunci în brațul meu cu firea-ți toată.
Nu poți să spui că stau ca o momâie
Când
Fierbe țara, vin alegeri
Și ce-ți pasă ție, frate,
Ce-ți lipsește, ai de toate
Și îți arde de prelegeri?
Vrei să faci cumva-nțelegeri?
Stai cuminte-n banca ta,
Fierbe țara, vin alegeri
Lumea
Strugurii se-mbată-n soare
Dormind pe frunze ruginii
În timp ce-n toamnele târzii
Greierii cântă la chitare.
Ciocârlia cântă, oare,
Dimineața când e rouă,
Strugurii se-mbată-n soare,
Aducând
Cineva
Zicea odată,
Ciupind corzile în cânt,
Tot ce e pe lumea asta
E o ,,vânare de vânt”.
Și-ar mai fi ceva
De spus,
Chiar acum
Și dintr-o datי
Ce nu e prezent
Cu noi,
Poate fi și
Nu sunt destul de îngâmfat
Să îmi doresc mai mult,
Să fiu de lume apreciat
Ca om ce o ascult.
Nu sunt destul de îngâmfat
Să fiu de lume
Cunoscut
Sau
Ridicat în slăvi
Și adulat
Ca orice
Este un om hărțuit
De din zori
Și până-n seară,
Multă lume a gândit
Că nu are timp
Să moară.
Ia răspunsuri
Din cutare,
Sună și la clopoțel,
Sfaturi dă la fiecare
Fără s-aibă timp de
FV