Poezie

Despre sine

1 min lectură·19 octombrie 2016

Mediu

Dacă singur nu-ți dai seama

Că ești mândru și-arțăgos

Răul dă în tine iama

Întorcându-te pe dos.

Sinele-ți fiind dușmanul

Șubrezindu-ți toată firea

Te îndeamnă cu toptanul

Să supui și omenirea.

Sinele-i nedrept, în sine,

Fiind miez în orice faptă,

Că robește pe orișicine

Doar c-o vorbă-n șoaptă.

Sinele, bătu-l-ar vina,

Moț în lume el se pune

Și luând în mâini țapina

O răstoarnă în genune.

Poate dacă și-ar cunoaște

Propria lui stricăciune

Sigur deveni-va moaște

Demne de o rugăciune.

Și dacă e curajos

Micșorându-se, în fine,

Devine religios,

Neiubindu-se pe sine.

00965

florin Vasilescu. “Despre sine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14097790/despre-sine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.