Ocolești câteva riduri,
Pentru câtă vreme, oare?
Geaba pui atâtea ziduri
Și-n obraz, și pe picioare.
Înșeli anii, se înțelege,
Folosind în contra firii
Încercări ce timpul
Înfrânți de timp vom fi cu toții.
De ce ne punem în valoare
Când suntem la cheremul sorții
Ca niște vorbe călătoare?
Timpul grăbit are un lapsus,
Când stă la unii în ogradă,
Chiar mai mult
Cutreier magazinele butic
Cu lucruri expuse sărbătoresc
Și nu aș vrea să cumpăr mai nimic,
Din cele ce se văd și se doresc.
Pe trotuar, fetele frumoase,
Purtând rochițe mult suflecate,
Aprind
De dragul ființării în scopuri lejere,
Purtând în noi și mila, și răutăți aman
Pline de perorații date de durere.
Ne irosim menirea cu jocuri de can-can
Să aruncăm trăirea doar peste câțiva
Te-mpinge-atât de tare
Dorința spre trufie
Încât ai fi în stare
Să lași biografie?
Vrei să știi, sărmane lut,
Că urmele îți rămân
Ca impenetrabil scut
Pentru un timp hapsân?
Toate s-ar
O viață-ntreag-am exersat
Să-mi umplu orele ce pier
Cu muncă brută și-nchinat
La Cel ce stă deasupra Cer.
Încercat-am răzvrătirea
Și în ură, și în amor,
Nu se structura cu firea,
Ducând
Să mimezi plăceri deosebite
Și din ce e fals să-ți faci un țel,
Sunt ieșiri nedemne de elite,
Bunul gust cam șchioapătă și el.
Copleșit de stări nedeslușite
Și de fericiri avute-n vis,
Mă
Doamne, cât ești de tenace!
Urmărindu-ți cu tărie,
În continuu și sagace
Tot ce vrut-ai tu să fie.
Planuri multe, socotite,
Termene, parale, rată,
Nu te temi de reușite,
Ai răbdarea
Ofurile îmi valsează,
Zguduind ființa care,
În această stare trează,
Este-atât de visătoare!
Este rece-n plină vară,
Ploile cad în neștire,
Doar o dulce domnișoară
Stă cu gândul la
Mă antrenez să tac
Mai cu folos,
Dar, asta,
N-am să pot
Vreodată,
Că sunt un cinic
Bucuros
Să recunosc
Că sunt o pată
Însuflețită de Hristos.
Să-mbătrânesc,
Îmi pare,
N-am vrut,
Trebuie să-mi amintesc, în fiecare clipă,
Că averea mea sunt eu, atât, nimic mai mult,
Chivernisind-o bine și stâns, și în risipă,
Ca o dovadă bună că știu și să ascult.
Bogății să am nu
De ce istovești cerul
Cu rugile-ți prea dese?
Nu îți ajunge clerul
Cel plin de interese?
Implori frenetic zeul
Să-ți pună-n buzunare?
Știi bine cine-i eul
Cu o putere mare.
Sărmană
Majorul care se agață,
Într-o disperare, de părinți,
E condamnat pe veci de viață
Să nu cunoască viața-n dinți.
Ce treabă am eu cu majorul
Dacă ar fi să îi fie greu?
Facă ce vrea el cu
Visez să fiu un edecar
Trăgând vapoarele pe Nil,
Să râd de mine, biet flecar,
Folosind flori de stil.
Și îngerii din cer
I-aș coborî în mine
Să gust al lor mister,
Să-l simt în
Nu mă tem de semeni niciodată,
Punându-mă-n stare de ridicol,
De mine m-aș feri, câteodată,
Să nu mă descriu într-un articol.
Aere îmi dau, că sunt chiar în stare,
Urlând totdeauna ca scos
Am aflat, din întâmplare,
C-a trecut asteroidul
La o mică depărtare
De Pământ, bătu-l-ar vidul!
Nu se știe ce-ar fi fost
Dac-ar fi căzut pe Terra,
Am fi spus-o, fără rost,
Asta fuse
Îmi presimt căderea, Doamne,
Am ajuns la vârsta-n care
Simt cum plouă-n mine toamne,
Mohorâte și avare.
Am iubit, și iubesc încă,
Deși nu-s crezut mereu,
Doamne, tu ai dat poruncă
Uneori să
Zguduit de insomnii
Crude și bizare,
Zac în nopțile târzii
Numai în coșmare.
Scrisu-mi pare-ntemeiat
Sau doar mi se pare,
Somn profund? E un păcat.
Clipa tristă doare!
Cunoscut să fiu
Sprințare celule se-agită
Să-mi spună, băiete, ești viu!
Ducându-mă iute-n ispită
Că nu sunt ce pare să fiu.
Eforturi nebune dau ghes
Plăcerii pe care n-o neg
Că are un ce interes
Să am o
Gândirea rece revine-n ea,
Sunt curios ce va susține
Dac-o ridic ca pe o spiréa,
Bolta încrederii în mine.
Atent să înțeleg ce vrea,
Și dacă-i bine să cârtească
Pre limba ei, atât de grea
Și
Mizeria și luxul adesea sunt expuse
În văzul lumii goale, că alfel nu-i de bine,
Dar nu cobor la norme de alții contrapuse
Obișnuinței mele să fac ce se cuvine.
Pentru o stare bună îmi
Că suntem disperați încă n-ar fi nimic,
Suntem orgolioși și mult prea bârfitori,
Ne îndoim de-orice, stând lângă alambic,
Sau în ,,Poiana lui Iocan”, clevetitori!
Să trăncănim ne place, și nu
Cine îmi spune că lumea există,
Și este așa întocmai cum pare?
Porunci severe în mine insistă
Să dau răspunsul la astă-ntrebare.
Sapă în suflet și-l simt ca o gheară,
Vrând să găsească o
Între mine și vorbe
Se iscă furtuna,
Tornadă avidă
De om și de cale,
Ce-ncearcă să-mi facă
Necazuri, nebuna!
Aruncându-mi în față
Trăirile goale.
Să mă-ntorc la zei
În Olimp?
Ar fi o
FV