Poezie
Soartă
1 min lectură·
Mediu
Mă antrenez să tac
Mai cu folos,
Dar, asta,
N-am să pot
Vreodată,
Că sunt un cinic
Bucuros
Să recunosc
Că sunt o pată
Însuflețită de Hristos.
Să-mbătrânesc,
Îmi pare,
N-am vrut,
Luați aminte!
Ce vreau,
Și vreau cu-ardoare,
Tot scormonind
Cuvinte,
E să devin
O boare.
Iar dacă lumea
Sigur este,
În ea există
Vii și morți,
Având cu toții
O poveste
Spusă de gura
Unei sorți
Ce i-a cuprins
Fără de veste.
001.041
0