Florin Opran

este un progres . ai lasat poezia sa curga mai libera si astfel versurile te-au purtat spre o mai mare naturalete si expresivitate. apreciez foarte mult schimbarea de atitudine : observ ca acum soliciti critica, si nu o respingi. exista mici stangacii care insa pot fi depasite odata ce te vei familiariza cu stilul modern. iti sugerez sa continui sa scrii (si) astfel chiar daca preferi poezia clasica.

Andrei horia gheorghiu :
Daca tot faci un comentariu atat de critic si acid atunci “macar fa treaba temeinic”.

Daniel :
Mi se pare un text cel putin interesant. Poate ca ai abuzat de termeni medicali insa nici nu ma gandesc sa tzi-o reprosez. “Poteca de aur” despre care vorbesti reprezinta un curs banal spre care vietile noastre aluneca tragic… am perceput acest text ca pe o “reactie schizoida” la aceasta stare de fapt, o revelatie bolnavioasa a propriei esente, abordare originala a intrebarii : “ce rost au toate astea ?”

Vorbesti de o necunoscuta, de un imbold, ceva ce vine din interior, din nedeterminat, te mergineste material si te transpune in cadrul artei. Dramatizezi acest episod de revelatie artistica intr-o forma de voluptate spirituala ce provoaca durerea, slabiciunea, suferinta la un dans ireal, halucinant cu frumusetea artistica, intr-un plan de intelegere superioara.


Prin urmare tema si sentimentele acestor versuri (cred ca) au ajuns la mine. Insa :

realizarea este simpla, clasica, vizibil fortata si artificiala in cautarea indeplinirii unor rigori de versificatie. Chiar si asa in ultima strofa masura nu mai este respectata (8-8-9-8), si am ales ultima strofa intrucat ilustreaza perfect artificialul pe care ti-l reprosez . Reciteste : “Ma apropii de nefiinta…” in cadrul strofei si spune-mi cum ti se pare. Apoi, ideile, repartizate pe versuri, par adesea fragmentate, neglijand si ingropand cursivitatea gandurilor in rime false, fortate sau sparte. Ritmul este , in ciuda masurii care observ ca te-a preocupat, rupt din cauza fragmentarii ideilor si a asocierii neinspirate a unor cuvinte.

Uite cateva exemple de expresii/cuvinte pe care eu personal nu le-as fi folosit :

“firava-mi fiinta” este o forma prea efeminizata de transpunere a nesigurantei / frustrarii / suferintei poetice , ce predispune perceptia cititorului la o confunzie stilistica.

“Ce-i real si ce-i minciuna?” e o continuare retorica ce altfel ar putea sa fie reusita. In acest caz versul pare rupt de context desi sensul este adecvat.

“Si privitul e o arta” . Nu comentez . Poate il comentezi tu…


Iti reprosez aceleasi doua lucruri ca si la alte poezii pe care ti le-am citit :
-naivitate stilistica
-artificialitate

aceasta poezie are o forma \"speciala\". din pacate, insa, anumite spatii s-au pierdut in momentul in care am pus-o pe site.

o sa vad daca pot face ceva

interesant.. :) dar hai mai bine sa ne uitam la noi in ograda ca sa ajunga (h)unii sa scrie versuri de genul asta despre noi..

E un text care mi-a placut. Imi aminteste intrucatva de ceea ce scriam eu intr-o vreme. Finalul mai ales, in forma sa de letargie calma a durerii disipate in imagini simple parca l-as fi scris eu cu ani in urma…
Iti reprosez, insa, ceea ce mi-am reprosat si mie insumi pe cand scriam astfel. Urmaresti simplist sentimentul, construiesti rezumativ metafora, te joci superficial cu subtilul, abuzezi de punctele de suspensie ca o maniera de abstractizare poetica…
Voi incepe prin timpurile pe care le folosesti. Banuiesc ca e o maniera prin care ai vrut sa apropii in mod dramatic actiunea de cititor. Sau poate ca pur si simplu asa ai simtit sa-ti imprimi gandurile pe foaie. Uite un exemplu care se continua pe parcursul intregului text : “Trecusera doi ani de cand durerea ii STRAPUNSE sufletul …”. Acel “strapunse” ar fi fost de asteptat sa fie “strapunsese” si sincer “strapunsese” este varianta pe care ti-as recomanda si eu (este valabil pentru tot textul).
Apoi, abuzezi de imagini simple, de descrieri vagi, fugare, superficiale, redai sentimente si stari de parca ar fi o telegrama si nu un text literar. Uite cateva exemple :
“era copil prin fire, dar matur prin experienta…” (-si din nou puncte de suspensie)

“glas divin ce ii vorbea atunci cand se gandea la moarte…” (-surpriza ! lasi parca cititorul sa ghiceasca metafora punctelor de suspensie)

“luna i s-a parut mai trista si mai inlacrimata ca oricand …”

“nori de puf”

“Doi porumbei isi desenau pe cer cai albe, se intalneau acolo, deasupra sa … si dispareau in soare …” (o imagine frumoasa insa cam naiva…)

Pe ansamblu textul tau parca ar fi o lectura de “triluri descifrate”… o lectura frumoasa si simpla, din care razbat sentimentele care te-au inspirat mult prea direct… brutal de superficial…



Uite cateva sfaturi :

incearca sa scrii un eseu din care sa nu razbata absolut nimic din ceea ce simti, si care totusi sa nu constrasteze cu ce e in sufletul tau. Este foarte important ca un scriitor sa fie capabil de a detalia fara marturisiri depline si a marturisii fara detalii… ar putea fi un exercitiu interesant. In plus, incearca sa scrii fara puncte de suspensie. Vei vedea ca ceva se va schimba.

Sper sa nu mi-o iei in nume de rau. Aceasta e parerea mea sincera si sper ca ti-am putut fi de ajutor, intrucatva.

La multi ani ! O viata frumoasa.

dorina :
da, mai presus de noi exista forte... forte FIZICE, chimice, genetice, etc- o (frustrant de mica) parte le cunoastem chiar. batranul cu par alb unde-si gaseste loc ? a il pierde pe Dumnezeu inseamna a lasa in urma aceste povesti de adormit copiii. pentru ca noi nu mai suntem copii. specia umana s-a maturizat (imi place sa cred) suficient ca sa nu mai creada in astfel de lucruri. in acest moment eu nu as pune intrebarea cum de ne mai suporta Dumnezeu ci cum il mai suportam noi pe El.

\"Pentru ca omul simplu are nevoie de dovezi simple si credinta lui va fi simpla si mai profunda decat a omului care isi pune intrebarea : de ce am nevoie de un plan spiritual central la care sa ma raportez.\"

ei vezi... ai inteles ideea insa ai inteles-o altfel decat mine. tie credinta ti se pare laudabila. mie credinta mi se pare condamnabila. o numesc subcultura (nu neg ca pana la un moment dat a fost cultura). Tu consideri ca omul e intr-un regres spiritual. eu consider ca omul, odata cu pierderea lui dumnezeu se regaseste pe sine insusi, se afla, intr-adevar, intr-o anumita stare de ratacire, insa exista la un nivel spiritual net superior a ceea ce fusese. as putea chiar afirma ca omul este o fiinta a carei evolutie spirituala (in ultimele decenii) e remarcabila. omul a reusit sa se apropie de valori umane, ba chiar sa creeze valori umane si sa le respecte. Din punctul meu de vedere Dumnezeu este un profanator al valorilor umane !

va multumesc pentru parerile voastre si imi cer scuze pentru intarzierea comentariului . la multi ani. Un an nou fericit !

bianca, de ce oare crezi tu ca nu cunosc lucrurile despre care vorbesc ? te sfatuiesc sa fii mai atenta cu acet gen de afirmatii. in plus ce te face sa crezi ca pentru a aborda o astfel de tema ai nevoie de o mare cultura religioasa ? nu traim oare incarcerati in acesta (sub)cultura pe care o respiram cu fiecare por ? in acest eseu am folosit mai degraba vocea comuna decat cea a expertului. am fost cu buna stiinta profan reusind astfel sa indic o tema de gandire. asta se intampla in \"forum\".

domnule x :
va rog incetati sa-i mai sfatuiti pe membrii acestui site sa-si stearga textele. argumentul \"e nul\" ar tine poate - dincolo de persistenta ridicola cu care o sustineti- in cazul in care ne-am afla pe un site exclusivist in privinta calitatii. din pacate sau din fericire pe acest site are voie sa scrie oricine iar asta inseamna, implicit, si texte foarte slabe precum si texte foarte bune. daca vreti sa va asmati vreo responsabilitate morala in vederea cresterii calitatii textelor pe acest site va rog sa faceti critica constructiva care sa-i ajute pe autorii comentati sa-si repare greselile.

va multumesc. sarbatori fericite

religia nu considera femeia nici inferioara nici superioara. omul da ! iar omul interpreteaza \"religia\". faptul ca femeia a fost creata din coasta lui adam cum poate fi interpretat ? aveti in vedere ca religia este tocmai stiinta profanilor (cel putin in consideratia mea) ! este absurd sa analizezi ce considera religia. religia considera o groaza de lucruri absurde, insa misoginismul nu este determinat de aceasta. poate ca nici macar alimentat de ea. misoginismul are doua cauze : 1. conformatia diferita a femeii si a barbatului (prin urmare se aplica si feminismului) 2. ignoranta (iar prin asta, daca vreti, indirect se poate face legatura si cu religia)

acest text este impanzit de argumentatii fortate si artificiale. pacat de unele idei interesante care puteau fi utilizate mai constructiv... in plus, cosmin, cred ca intregul text forteaza punctarea unor convingeri de-ale tale. rezultatul este o forma naiva, superficiala si nereusita. incearca, pe viitor, sa fii mai concis, mai concentrat, mai natural. e doar un sfat

domnule bibi ngo, nu va stiu, nu va cunosc, insa incepeti sa ma calcati pe nervi ! aveti dreptul sa ma credeti un imbecil, un manipulator, un comunist, un nazist (ca sa \"citez\" doar cateva din caracterizarile pe cate mi le-ati adresat) etc. Aveti dreptul sa nu apreciati textele mele. Aveti dreptul si chiar va sugerez, sa ma criticati constructiv. de ce aruncati, insa, cu noroi ? va amintesc ca sunteti pe un site LITERAR pe care oamenii scriu, se citesc, isi spun parerile, fac critica CONSTRUCTIVA . Dumneavoastra ce cautati aici, avand in vedere toate acestea ? Doriti sa ma injurati ? Draga domnule, daca am fi pe strada as face exact acelasi lucru pe care-l fac si pe acest site. Va ignor injuriile si merg mai departe, fara sa va dau prea multa atentie. Nu m-am legat de numele dumneavoastra in nici un moment. V-as sugera sa n-o faceti nici dumneavoastra.

\"ce frumoasa este viata de filozof cand stai cu \"capul la cutie\" si traiesti din citate!\"

nu am facut altceva decat sa incerc si alte genuri, si alte stiluri. daca imi veti citi textele veti observa ca am abordat mai multe genuri, atat in poezie cat si in proza. nu traiesc doar din citate. va sugerez sa incercati sa cititi si alte eseuri de-ale mele pentru a va convinge de acest lucru. de exemplu in \"flasitatea adevarului\", \"numele ignorantei\" (I, II, III)sau \"eminescu\" (si astea sunt unele din cele mai recente)... inteleg ca nu va place conceptia mea, iar de aici ajungeti sa imi aduceti cele mai stupide invinuiri. va sugerez inca odata sa faceti critica constructiva si fara atacuti la persoana. sunt gata sa va raspund daca veti sti sa scrieti si mesaje civilizate.

noapte buna

aveti dreptate. acest text se incadreaza mai bine la rubrica de personale. greseala este de partea mea.

in ceea ce priveste continutul. in urma cu (vreo) 2 saptamani am lansat forum -tot un articol de polemica, acesta e si motivul incadrarii gresite a textului curent . in acel articol ma rezumam la interventii foarte sumare pe langa citatele mai multor filosofi. se poate spune ca prezenta mea in text era neglijabila, concentrand atentia pe \"protagonistii forumului\" . in acest text, insa, situatia este exact inversa. am folosit citatele a doi mari scriitori incadrandu-le in planul meu personal de idei (si neglijand propriile lor conceptii). in acest text nu am mai lasat pur si simplu sa curga niste citate ci am scris un \"eseu\" (aproape) original. daca veti considera ca m-am folosit abuziv de cuvintele celor doi e posibil sa aveti dreptate (in special in privinta lui lucian blaga). (spre deosebire de forum I) nu m-au intereseat neaparat parerile/conceptile reale ale ganditorilor citati ci mai degraba felul in care ar putea fi incadrate in propria mea lucrare (conceptia pe care am ilustrat-o in acest text prezinta similitudini – mai degraba intamplatoare- cu parerile celor doi). si din nou spre deosebire de forum I , in aceasta a doua parte imi asum ideea de ansamblu, pentru ca aceasta imi apartine.

din exemplul pe care l-ati dat : e posibil ca interpretarea dumneavoastra sa fie varianta pe care a gandit-o si blaga. ce am gandit eu, insa : dupa mine, Biserica a avut un rol fabulos in momentele in care omul se afla intr-un stadiu de dezvoltare inferior celui de acum. intre timp, insa, Biserica a devenit treptat - parerea mea - un focar de infectie spirituala. aceasta este teza pe care am sustinut-o pe parcursul textului. imi aduc aminte de Inchizitie, de interventiile bisericii in politica, stiinta, etc, de aroganta fetelor bisericesti, insa si de absurdul minciunii : a iti trai viata in ideea unei alte vieti ce va urma mi se pare o manipulare spirituala. omul devine docil si trieste in iluzia unei fericiri pe care daca nu o atinge in aceasta viata este limpede ca nu o va mai atinge vreodata. credinta este ca o hipnoza ce , consider eu, ii atrofiaza omului individualitatea, forta creatoare si capacitatea de lupta. ii ofera in schimb o capacitate de munca (mecanica, nu creatoare), o stabilitate sufleteasca, o speranta, o ratiune de a exista. Unii oameni aleg cu buna stiinta aceasta forma de “ignoranta spirituala” iar altii o fac din inertie. Intrebarea ce rezulta din aceasta lucrare : “ este omul pregatit sa inteleaga ca nu exista Dumnezeu ?“ in mod analog - aceeasi intrebare pe care si-o pun uneori parintii in privinta copilului lor care inca mai crede in Mos Craciun….

Cu respect
Florin

da, s-a observat care este opinia majoritatii. ma intreb de ce aceasta lipsa de deschidere, de ce aceasta rigiditate de genul : \"Condamn orice nu...\", de ce aceasta violenta a contrarii, de ce atat de putini accepta sa mearga la esenta problemei, de ce atat de multi se incapataneaza sa creada ca fac apologia terorismului, de ce atatia nu sesizeaza procentele de vina care revin lumii libere in propria-i soarta. pana la urma despre asta e vorba, prieteni. nu eu sunt cel care pune verdicte. eu merg pana la radacina raului. putini sunt aceia care au acceptat sa faca o asemenea incursiune.

iar eu iti spun : \"bravo Bibi Ngo, incepi sa-tzi dezvalui caracterul !\"

regret ca am ajuns sa raspund la astfel de comentarii. pe viitor nu o voi mai face. daca, totusi, mai doresti vreo lamurire la acest text citeste nota explicativa.

PUNCT

cosmin, uite ce am inteles eu din textul tau :

1 ) o apreciere de ansamblu este urmatoarea
e un text superficial (din punct de vedere stilistic) si abordeaza in mod gresit o tematica caraghioasa. este daca vrei o caricatura a notiunii de sofism...

2 ) tema abordata este o falsa problema - confrunatrea intre sexe servind la o expunere noantata a aversiunii tale fata de casatorie. argumentele pe care le dai sunt superficiale si neconvingatoare. impresia generala este a unui scriitor derutat ce face mai degraba un gest personal de eliberare. daca stilistic era o reusita atunci slaba argumentatie poate ca ar fi putu fi trecuta cu vederea, avand in vedere \"spectaculozitatea\" temei abordate

3 ) argumentatia este total derutanta si necoerenta. uite cateva exemple de-a dreptul caraghioase :
\"cum ar putea sa se infaptuiasca o uniune intre un intreg si o parte, intre un barbat si o coasta a lui, femeia ? Cum am invatat la matematica, 1+ 0,5 (acceptand ca femeia – acea coata- reprezinta jumatate din barbat) = 1,5 si NICIODATA 1 ! Daca nu-i asa, inseamna ca toti profesorii de matematica trebuie inchisi pe vecie intr-o celula in care singura lumina sa existe pentru ca acesti ignoranti sa poata reface calculele, pana vor ajunge si ei la solutia 1+0,5=1\"
Efectul umoristic e nul. Ironia subtila la adresa bisericii prea putin subtila, prea bruta si grosolana, tenta misogina (de care pe parcursul textului te-ai lepadat de mai multe ori) e prea pe fatza si artificiala ! seamana a teribilism, si deruta…

4 ) sunt cateva idei si fraze foarte interesante, care mi-au placut in mod deosebit, insa par ratacite intr-o mare de cuvinte si idei fara rost, caraghioase…
(ex. “Acest proces de ‘luminare’ a baietilor/barbatilor si de perpetuare a ‘indobitocirii’ fetelor/femeilor a tinut pana in sec. XIX cand au aparut primele semne ale unei schimbari. Dar este evident ca un proces istoric (si as zice sociologic si educational) atat de indelungat nu putea fi suprimat de niste muguri firavi ai emanciparii.{…} Cat timp va exista aceasta auto-suficienta, aceasta acceptare a sortii, aceasta lene metafizica combinata cu o filozofie perdanta, sexul feminin va ramane in continuare la stadiul de cersetor inconstient de faptul ca se afla in posesia acelor drepturi.)
Exista, prin urmare si cateva idei foarte reusite, insa ceea ce faci cu ele este absolut regretabil

5 ) sunt de acord ca, intr-adevar, casatoria reprezinta, de multe ori, un paravan in fata marilor realizari spirituale. Si ce daca ? poti alege sa nu o faci, majoritatea, insa, isi pierd suflul foarte repede si isi gasesc refugiul si stabilitate in casnicie. Eu personal am o mare consideratie fata de acesti oameni si evit sa dau verdictul in ceea ce ma priveste. Este un mod prin care natura ne pacaleste sa fim utili societatii si sa procream. Crede-ma ca rareori natura se dovedeste invinsa de spiritul unui om. Acel om poate fi (in cele mai multe cazuri) ori un mare ratat, ori un mare geniu

ar mai fi multe de zis la un text de asemenea dimensiuni. insa ce am spus se poate extinde asupra intregului eseu.
Sa fii fericit !

prea multe convingeri sugruma ratiunea !

bibi, eu ti-am mai zis, daca nu ai nimic de zis mai bine taci !

bibi nago : fara suparare, dar nu crezi ca te bagi cam mult in seama ?

bibi nago. ma amuza verdictele pe care le dau. imi zici :

\"sterge aceasta mizerie de articol, tu nu ai \"talia\" si nici pregatirea ca sa scrii despre un asa subiect\"

in primul rand la ce subiect te referi ? eu nu am scris despre terorism. am tratat, intr-adevar, si acest subiect. 11 sept 2001 este considerat un act terorist. imi asum riscul de a ma insela odata cu tot restul lumii.

in al doilea rand : de ce esti asa nervos si de ce consideri ca e o mizerie de text ? mi s-a zis ca tematica si modul in care abordez terorismul este strigator la cer. insa, dincolo de aspectul controversat nimeni nu a zis ca este o mizerie de text. eu il consider un text foarte reusit care are ceva de spus. te rog nu mai da verdicte. da-mi doar argumente.

cosmine, as fi dat toate amanuntele daca as fi scris un eseu despre terorism. nu este cazul. pacea ? chem pacea ? :) cum adica o chem ? in text nu elogiez pacea. in text nu elogiez nimic. in comentarii da. in comentarii elogiez pacea macar pentru a nu mai fi avocatul terorismului. este un articol pacifist. asta nu inseamna ca elogiaza pacea. trateaza acest subiect. iar daca tratez subiectul pacii, de ce as fi dat amanunte legate de terorism. l-am incadrat in argumentatia mea si atat. daca te intereseaza atat de mult terorismul ai putea sa deschizi o carte de istorie si sa-ti satisfaci curiozitatea. pe mine nu asta m-a interesat.

daca tzi-ai format o parere despre acest articol spune-o. interventiile tale anterioare se leaga toar tangential de subiectul textului.

p.s. : nu te juca cu cuvintele. ignoranta nu se identifica cu arta de a proiecta un plan de idei in mod mai mult sau mai putin echilibrat.