Euristica mimata

Si atunci cand corpul meu va simti durerea va trebui sa o uite. Voi continua sa merg netinand cont de ea. Dar tot trupul imi va fi sfartecat de intepaturi, durerea va creste treptat agonizand tot mai mult sinapsele infundate cu avalanse de senzatii. Strang din dinti, imi inabus durerea ca un criminal si imi voi continua drumul pe Poteca de Aur. Durerea va musca din carne umpland-o cu rani si puroi, dar le voi supura cu priapism innobilat. Voi merge pana ce carnea se va dilua, se va toci, pana ce muschii vor ceda furios, vor plesni sfichiuind ca un bici si se vor face precum niste prune uscate putrezite. Durerea va crea o stare de moarte, de lesin, dar voi continua sa merg pana ce oasele-mi se vor sfarama, vor arde si se vor calcina, si-apoi voi calca pe ele si pe trupul meu desfigurat si slutit; caci eu merg pe Poteca de Aur, iar trupul meu nu a fost in tot acest timp decat un musafir cicalitor. Cand corpul va fi descompus si se va integra in porii aerului, atunci durerea nu va mai fi existat. Durerea va fi precum un voluptos extaz de eliberare. Astfel, pe Poteca de Aur, am aflat ca trupul meu este doar un invelis perisabil, iar sufletul isi gaseste intotdeauna alta haina de schimb in cer. Voi merge calcand pe atomii plutitori, pe tangera vindecatoare pana ce voi da peste o usa pe care scrie :\"Aceasta este imposibil\". Am sa o deschd respingand vacuitatea si frica purtatoare a mortii marunte, pana ce ochiul interior nu va mai vedea scrisul, pana ce imposibilul se va dematerializa. Poteca de Aur imi va presara trupul cu heruvimi lichizi developati in graba, apoi va arunca asupra mea soldurile goale ale zanelor nude cu flori de mar verzi la sub-brat si cu ochi neretinali crapati precum stomatele. La fel cum orice lucru care este frumos este cu desavarsire inutil, asa drumul meu ma va ispiti cu imagini nesatioase fara contur, excitandu-mi porii, grabindu-mi juisarea albastrie de suflet ratacit pana ce insusi spiritul se va depigmentiza in eter si va disparea precum chipul intr-o oglinda sparta. Va ramane numai fiinta, voi avea starea de fiintare, existand numai ca o scanteie aurie ratacita, plutind deasupra lesului sau. Voi transcede catre inima drumului, descoperind astfel care mi-a fost adevaratul tel fara ca sa-l fi stiut vreodata.