Daniel Adin

Lumina caldă a focului se aruncă pe paginile cărții, încălzește fila, scrisul încearcă să se topească, devine albicios și opalescent, căldura filtrată de firele părului se rărește prin aerul gazos.

Mâinile necunoscute de zeu ating clapele, pianul începe să plângă, zeul contenește o sonată diviniană... clapele se zbuciumă. Lumina lunii bolborosește ca sângele clocotit în văpaia sufletului,

Când pendula ceasului se va mișca imbecilă până în dreptul lui 12 și când supraveghetorul se va duce la culcușul lui medicamentos, atunci, in axa bleaga a timpului voi fi liber. Trebuia să las în

Iubita mea abandonată sub un soare tâmp ce luminează numai oameni leșinați și inconștienți... Oricât aș încerca, imaginea ta nu se dispersează în miliardele de nonsensuri cum prevedeam. Așa cum

Mergeam pe stradă scurgându-mi ochii pe toate clădirile și toate chipurile de nimfe, eram un pic distrat, însă puneam asta pe seama caldurii. Þineam mâinile adânc împlântate în buzunare, și-mi

Si atunci cand corpul meu va simti durerea va trebui sa o uite. Voi continua sa merg netinand cont de ea. Dar tot trupul imi va fi sfartecat de intepaturi, durerea va creste treptat agonizand tot

Ce poate sa insemne nemurirea decat putin abandon... Sau iti raguseste vocea... Si ochii tai devin un soi de dezamagiri nictalope, sau gura care rosteste cuvinte trunchiate si taiate cu ciobul

Afara aerul miroase a urina de bere fum sani murdari transpirati chipuri de pluta de pamant de tigari Eu respir repede Aerul patrunde ca apa in paine Imi vine sa vomit, Merg cu capul

Stiti voi cumva ceva care... Poate vreun suflet rebegit impanzit cu rotocoale de fum din creieri, de-acolo de unde sunt nori scrumati de cine stie ce vietati hapsane si schiloade... Poate va

Vorbeam de-o vesnicie fara sa fi deschis gura vreodata. Auzeam impuscaturi siroaie ce se scurgeau pe ferestre. Simteam mana mamei deasupra capului. Ma strangea puternic. Eram sub pat. In

Nu e vorba despre timp, cineva ar trebui sa stie, incerc doar sa aflu cand eu, unde o sa ma duc Am fost singur mult timp din viata voastra, m-am saturat de juisari continue nocturne. Mi-e

Și lumea nu era cum o cunoștem noi astăzi și nici oamenii nu aveau forma ca a noastră, erau mici cu trupuri de amfibieni, niște trupuri slinoase si alunecoase. Toată lumea oamenilor era un râu

Cand abajurul rasuflarii Nu se stinge Liniste ... Asculta... SShhhh Auzi? Ca un sipot sacadat... Liniste... Asculta atent ... Asculti? Ca un vuiet prelung De indemnuri Pe

Ca atunci cand mi-ai soptit la ureche \"Esti prost, iubeste-ne mai mult\". Si m-am zvarcolit toata noaptea In sanul tau inghetat de neatingeri... Nu cred ca am incercat sa iau Din lantul cu

Uita-te prietene la vuietul metalic La orasul asta difuz care urla La lumina de gaz de deasupra; Forme geometrice respirand oameni Oameni muscand din blocuri cazute Blocuri cazand in capul

Te uiti la gramada de poezii de pe chipul Serafimului Sopteste ca un nebun \"Albastrul meu nu moare, nu moare...\" Se duce la icoane, Face matanii. Racneste, musca, scrasneste. E un

Povestea lor e scrisa cu tigari E scrisa de semionaci si eretici De muritori fara unghii. In povestea lor nu exista sani, sunt numai Heruvimi fumandu-se unii pe altii. O las sa treaca

Intr-o zi am vazut o mie de oameni facand dragoste undeva pierduti in mine Cu ochii lor stinsi pe unghiile mele. Sexe peste sexe. Intr-o zi am vazut toti sanii tai

Ce poti face prietene cu o pereche -DeBUZErECI- ? Nu poti decat sa le descanti, sa numeri cutele verticale sa te ineci in rosul lor, Sa dai foc la restul sexelor