Texte în proză

Lumina caldă a focului se aruncă pe paginile cărții, încălzește fila, scrisul încearcă să se topească, devine albicios și opalescent, căldura filtrată de firele părului se rărește prin aerul gazos.

Mâinile necunoscute de zeu ating clapele, pianul începe să plângă, zeul contenește o sonată diviniană... clapele se zbuciumă. Lumina lunii bolborosește ca sângele clocotit în văpaia sufletului,

Când pendula ceasului se va mișca imbecilă până în dreptul lui 12 și când supraveghetorul se va duce la culcușul lui medicamentos, atunci, in axa bleaga a timpului voi fi liber. Trebuia să las în

Iubita mea abandonată sub un soare tâmp ce luminează numai oameni leșinați și inconștienți... Oricât aș încerca, imaginea ta nu se dispersează în miliardele de nonsensuri cum prevedeam. Așa cum

Mergeam pe stradă scurgându-mi ochii pe toate clădirile și toate chipurile de nimfe, eram un pic distrat, însă puneam asta pe seama caldurii. Þineam mâinile adânc împlântate în buzunare, și-mi

Si atunci cand corpul meu va simti durerea va trebui sa o uite. Voi continua sa merg netinand cont de ea. Dar tot trupul imi va fi sfartecat de intepaturi, durerea va creste treptat agonizand tot

Ce poate sa insemne nemurirea decat putin abandon... Sau iti raguseste vocea... Si ochii tai devin un soi de dezamagiri nictalope, sau gura care rosteste cuvinte trunchiate si taiate cu ciobul

Afara aerul miroase a urina de bere fum sani murdari transpirati chipuri de pluta de pamant de tigari Eu respir repede Aerul patrunde ca apa in paine Imi vine sa vomit, Merg cu capul

Stiti voi cumva ceva care... Poate vreun suflet rebegit impanzit cu rotocoale de fum din creieri, de-acolo de unde sunt nori scrumati de cine stie ce vietati hapsane si schiloade... Poate va

Vorbeam de-o vesnicie fara sa fi deschis gura vreodata. Auzeam impuscaturi siroaie ce se scurgeau pe ferestre. Simteam mana mamei deasupra capului. Ma strangea puternic. Eram sub pat. In

Și lumea nu era cum o cunoștem noi astăzi și nici oamenii nu aveau forma ca a noastră, erau mici cu trupuri de amfibieni, niște trupuri slinoase si alunecoase. Toată lumea oamenilor era un râu

Nu sunt vulgar. Nu-mi injur iubita. Daca vad un om taiat si mutilat cu rani supurand a albastru, il iau usor si-i sap o groapa, dar mai intai ii pun capul in sacul pieptului si-apoi pamantul peste