Limbile sanilor confuze

Nu sunt vulgar. Nu-mi injur iubita. Daca vad un om taiat si mutilat cu rani supurand a albastru, il iau usor si-i sap o groapa, dar mai intai ii pun capul in sacul pieptului si-apoi pamantul peste el. mi-ar placea. sa fiu noroi. Pentru ca stiu ce sunt si nu-mi schimb compozitia as fi umil si oamenii ar calca pe mine, sunt intins pe jos, nu am prejudecati si nu gandesc; ma uit pe sub fustele femeilor la chilotii lor patati. Nu sunt noroi. Eu sunt iubita mea. Am sanii voluptosi si plini de erotica, ii am moi si gata de a fi muscati de iubitul meu. Am corpul plapand ca un fald de rochie, ma inlantui pe iubit si-l pun sa-mi astupe sexul cu gura. Il intreb mereu cand o sa-mi faca buzele albastre, el mormaie ceva si cade in genunchi. Eu sunt iubita. Eu nu am contur, trupul meu e virginal, sunt o materie topita in pieptul Lui. Aerul se inmoaie ca painea in apa. Aerul e noroios si-mi musca narile. Subtilitatea metafizica a aerului este ca vede o mie de oameni facanDragoste. Acum nu sunt noroi, nu sunt iubita mea, nu sunt un sex albastru. Ingerii ma striga inchisi din cutii de sticla. Urletul lor e infundat si molcom ca o poezie. Le vad urletele inchegandu-se in noroi, lovindu-se de iubita mea, murdarind-o, muscandu-i sanii in locul meu. Noroiul linge sanii iubitei mele. Eu nu sunt nimic acum. Celulele mele nu se pot sprijini una de alta ca eu sa am o forma.