Poezie
Cicatrizarea albastrului
nepoezie
1 min lectură·
Mediu
Nu e vorba despre timp, cineva ar trebui sa stie,
incerc doar sa aflu
cand eu,
unde o sa ma duc
Am fost singur mult timp din viata voastra, m-am saturat de juisari continue nocturne. Mi-e teama de moarte si mi-e frica de multe lucruri.
Mi-e frica de fata la care
De ce te holbezi la mine
Sunt bolnav de viata,
M-am cautat pe mine anul asta,
Imi pierd cuvintele cand deschid ochii
Cantece de adormit, ii vad sanii cand
ma scufund in visul meu gaunos, ritmul sacadat de pian e mort, raman numai versurile...
Mama! De ce m-ai împlantat
intr-un ovul???
Culca-ma pe picioare, leagana-ma
Tata spala-mi funduletul si
trimite-ma la culcare, Culcati-ma
voi, caci sufletele noastre sunt scrise cu
cearneala albastra groasa.
Copiii se joaca in parul meu, Sa-i impuste cineva si apoi PE mine; Am o biserica pe tample, Omorati-ii Ba!
Ce rai e asta fara sanul cu care sa dansez
Mama, te rog, am obosit, ajuta-ma, sa nu mai vad sani,
sa dorm,
prea obosit...
033.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Adin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Adin. “Cicatrizarea albastrului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-adin/poezie/57442/cicatrizarea-albastruluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cauta un fel de structura poetica care sa nu ingradeasca curgerea interioara. Cauta un fel de cupa pe care de fapt o sparsesei. Dar numai tu stii asta. Finalurile sunt cumva, nefinaluri si inca n-as putea spune inca daca e ceva in neregula cu asta. Iti lipseste unda de concizie ce da haosului forta sa se ridice deasupra oricarei forme de ordine prestabilita.