Diaconescu Marius Catalin

Nu ca n-as avea o femeie nu ca nu mai e nimeni in tot universul, nu ca lipseste orice decor ci ca din tot ce exista lipsesc tocmai eu.

Faceam noduri marinaresti pe franghia insirata din loc in loc cu albatrosi pe care-i dadeam la o parte, atsii tarau dupa ei antene din platbanda de aluminiu, asta le era soarta, soldatii din

O cum misca flacara lumanarilor sfintii pe tavan ce te uiti asa cucoana lacrimile dumitale nu sunt decat mofturi mondene dumneata parinte trage capacul peste orbitele-mi inca neorbite imi

Tac. Iti dau parul de pe frunte apoi soptesc: haide la capatul lumii si nu ti se va-ntampla nimic. Tic.

Meduzele au mancat farul din Alexandria. El le-a rugat sa-l manance pe vreme de noapte pe cand lumina in adancuri. S-a clatinat un timp derutand marinarii de pe vapoare si corabii. Meduzele

Cand ne uitam unul la altul si mai departe in zari bratele mele in joaca pe gura iadului sub talpile tale pietrele-s mere de noapte si linistea orelor amestecate somnului tau, pleoapelor

Ne adapam târlele la amiaza stingem incendiile cu alcool rece si proaspat iar cand nu se mai poate cantam serenade la muzeele sfintilor - \"o, niciodata nu-i de ajuns fericirea\".

Ar mai fi de scris o simfonie de luat aminte la pasii trecatorilor de cautat prin relicve, prin cioburi de dat pe oase alifie.

Cat e ceasul sau un foc va rog iar ei fac gesturi disperate inainte de a se topi in aer ramane un curent tarat de masini si-ngramadit la colt in pietre cubice le studiez in lumina le prind cu

Am dat cu tine-n noroi si te-am lasat in soare si intr-un geamat al vrerii barbatului tau, sa te zvarcolesti si sa-ti dai duhul - tu corp cufundat intr-un fluid si asezat pe o suprafata plana.

Cad in tine ca in noroaie si raman neatins de ingerul tau tarziu, tarziu, ies la sosea sa fac cu mana prin frig ma scuip in sant, un avorton pe care nu-l va gasi nimeni ascult radioul la firele

Sunt calator in strai de banda adeziva un leroi jucat in picioare precum monezile de aur cald un alb de scaiete intre mii de usi batute de iarna sufla vantul neaua greaua sa ma descante de

Aburidan de morotec la burdihan biftec moftec cafelamar soté sadea cuțitu-n șiră la plăsea amurg trăsnit de boabe crude la iarbă grasă oi zălude coltuc hâltâc gâlgât zărghit pe trei

Tu ce-ai spus cand am sustinut ca mari oglinzi de frig functioneaza bine-mersi in plina era a? Ai ras ca unul care stie ca nu, sau ca da, dupa caz si mai lasa-ma-n pace, mi-ai retezat-o-ntr-un

Da\' tu cine mai esti? Vreun nimeni pe o foaie de hartie vreun aer straplans de-o dimineata fara urmare vreun vierme pe o gaura din aceasta parte a lumii de parca ar avea vreo importanta.

Pelican zgomotos de pe plaur ce-nghite halci de aer si aur stalactimita, animal fabulos spalat si pus cu gura-n jos ghinda tintuita de grinda bolboc de zeama aburinda zefir in eprubeta, nud

Pulsarii ne-mping inainte minut cu minut barbatul il stii, e barbat trupul zvacnind, tu bine ti-l stii in framantarea mainilor, mortii cuvintele ung cu zeflemelele grele o noapte orba si muta,

Am venit, noi doua taceri intre geamuri inchise doua gutui, doi bani de aur eu cu tot aerul iernii sa ma citesti in caiet prin ganduri de adolescentsa, tu usor trecuta, pieptanata cu

Aici este casa teritoriu nascut parasit zoaie uscate, rugina, pasi facand cot cu diferitele litere lasate in tranzit ciocanesc, ma uit printr-o teava si-arata capatul rotund, articulat,

Vad in ochii tai de otel trecut prin frunze de loboda: ai sorbit zeama la cantina, ai mancat paine neagra ai intins mana dupa vreo silueta ce se pierdea pe drumul spre halta, pelinul ti-a inchis

Cadeau una cate una smochine albastre treceam rand pe rand pe sub crengi la metro seara cu sange inchegat tacea intepenita in varful toboganului a-rim-jim-jim ardeau niste paie negre in

Te-ai suparat si te-ai dus dincolo m-am suparat si m-am dus sa mai iau vin si-o portocala pe care ti-am lasat-o pe perna Eram aproape descult erai aproape dumnezeiasca eram aproape de zei? de

Ochi de cucuvea pe gaurile timpului lut crud suflat prin fluiere de cucuta si invartit in chipuri de moment dans pe tacute nechipuri lamurind zilele pana la noi, voci de pestera

Cercul cercului din zari (reper - briceag vertical) doi ochi inchisi intr-un sambure doi copii pe pamant genunchi la genunchi, frunte la frunte miez de nuca patruns de cutit ei au intins