Poezie
Secunde cernute
2 min lectură·
Mediu
Am venit, noi
doua taceri intre geamuri inchise
doua gutui, doi bani de aur
eu cu tot aerul iernii
sa ma citesti in caiet
prin ganduri de adolescentsa,
tu usor trecuta, pieptanata cu ingaduinta
de timpii cazuti ca niste purici
multi, multi, pe covor, secunde
cernute de doi, cu sita rara
nu stii nici cand trecu pe langa tine
malul raului,
nici cand au disparut comorile nedezgropate,
ursele ursite-n nopti mahmure
neimblanzite si nepotcovite
si tot ce-i nedormitul unui ochi carpit
*
Cu aripa-i - unica - ea cobori
sa ciuguleasca cu-ale-i ciocuri
creierul campului dat la iveala
de aburul ridicat dimineata,
creier stanjenit la vedere
- nu colibri, nu albatros, nu pasare-lira,
pasare nedumerita, de camp in spirala
ea-l ciuguli, pe ea o inghitira la randu-i
gandurile toate de dimineata devreme
la raspantia dintre patru tarlale
nuc, ghizd, straie albe, petale
ea-l ciuguli, inghiti, adormi si visa
el muri negru, pamantul, ramase
mut, lepadat de el insusi,
el, si chiar cantecul supt de prin seve
iarba-si pierdea mirosul de iarba,
florile se scuturara asteptand sa le creasca
perechi noi de maini
ea zbura deodata razant, imi facui cruce
neapucand nici stanga, nici dreapta
sus-jos, lumina, aproape vedere
cruce greceasca intinsa peste ogor
calcata de roti si arsa de iele
si pasarea batu in retragere
brate coborau s-o puna pe-o targa
alaturi de vreo alga letarga
iar ea tipa sa inceteze focul
ce-mprastia zefirul
cazandu-l tandari in mare,
un ochi imobil si un fir pe mosor
ticluit, parafat, sigilat
ma duc, muncile au incetat
din zi ma intorc obosit
pasare alba, pamant plin de greieri
in stelele noptii, sa le cutreieri.
012907
0