Diaconescu Marius Catalin

Dupa tispe luni de absenta cvasitotala de pe situl asta, m-am mai oprit aici o clipa. Sau doua. :) Mi-e dor. Mi-era si-mi va ramane inca - dor de a reveni aici, e un altfel de spatiu. Pacat ca pare a nu prea mai fi timp... Ca si cum s-ar scurge intr-o gaura din pamant!
Ti-am citit aceasta poezie - apoi trebuie sa plec!
Ma gandesc...: scrii si in franceza???! Daca da, imi trimiti si mie la irizor@yahoo.fr? Te rog mult.
Numai de bine!

Am sa revin sa te mai citesc!

Da, omule... Ma gandeam ca poate voi ajunge si eu peste vreo 50 de ani sa scriu ca tine!
Deocamdata, cu oarece intarziere, vreau sa-ti multumesc pentru aprecierea \"Terminalului\" meu si mai ales pentru urarea de bun venit.
Din pacate, se pare ca mi se urcasera, odata cu steluta aceea, si ceva fluturasi la creier, caci incepusem mai apoi sa o dau rau de tot in balarii (bietul Pan, care mi le-a cutreierat si triat - cu prea multa ingaduinta! - poate sa-ti confirme).
Nu stiu ce ti-as mai spune. Poate ca-mi doresc mai mult timp si mai multi bani necesari, pt. a citi mai multe din poeziile bune - superbe! - ale tale si ale altora, ca apoi sa pot reflecta mai bine la tot. Mai ales la ceea ce produc!
Cele bune!

Am incercat sa ma apropii mai bine de textul acesta si sa-l... \"traduc\". Dar nu pot spune ce a iesit!... Atata doar - ca nu e nicidecum cu minus. :)

I-am vazut, ei erau: ingerii.

Final cu un :) si un fior pe sira spinarii.

...Uite, \"bucuria lucrurilor simple\" imi aminteste de un fragment din multele fragmentele intamplatoare pe care le mai scriu si eu din cand. Poate o simpla coincidenta a asocierilor de cuvinte, sau o coincidenta fireasca a gandurilor asociate anumitor circumstante - vreau sa spun singuratatii, de exemplu. Imi pare rau ca nu am acum la mine acel fragment ca sa ti-l scriu.
Si din nou uite: cunosc sunetul radioului si al televizorului intre \"tine\" si patru pereti: imi aminteste de perioada cand... - dar acesta e un comentariu, nu?, nicidecum o ocazie de claca biografica, asa ca las doar punctele de suspensie. Trebuie sa recunosc: am fost receptiv la textul tau, de aceea imi tot vine sa debitez...
Am aflat ceva nou de la tine: putin - evident, foarte putin - din sufletul femeiesc, care pentru mine si poate pentru orice barbat reprezinta o enigma si mai mult ca sigur va reprezenta intotdeauna. Iar ceea ce am aflat, nu a fost un prilej de bucurie vinovata, ca si cum as fi tras cu ochiul pe gaura cheii, ci un alt fel de bucurie, mult mai naturala si mai blanda, sau stiu eu cum sa mai zic? :)
Singuratatea si avatarurile ei. Ahh......

... si ar mai fi si alte motive - caci inca nu-mi vine sa plec de pe pagina asta - de exemplu limbajul: deschis, larg, fara insa a fi epatant.
Nu stiu ce parere au altii, poate mai avizati, dar sincer eu zic: bine mai, Madaline!

Din numai vreo zece poezii, cate am citit pana acum de pe acest sit (caci sunt nou-venit), a ta mi-a atras intr-adevar atentia. Are \"chemare\", e o poezie pe care pot si eu (cititor), s-o traiesc. Caci de obicei subiectivitatea autorului nu rimeaza cu a cititorului, impresiile si impresionabilitatea fiecaruia fiind diferite.
Apoi am recitit-o, pentru ca am avut senzatia ca-i pierd mereu firul. Am recitit-o cu ceva mai multa atentie - si nu stiu sa spun daca evolutia ei aparent aleatoare e o scadere sau o calitate. Eu inclin spre texte mai legate logic, mai cursive, dar asta nu inseamna ca asa e mai bine.
Si inca ceva: ai originalitate, cuvantul tau propriu de spus, mai bine zis propria ta voce. Bravo.

Nu vreau sa trec peste acest moment de exaltare, asa ca ma voi manifesta liber si copilareste:
Iti multumesc pentru ca mi-ai facut primul comentariu, si chiar in aceeasi seara cand am introdus primele poezii, si - ceea ce intr-adevar nu ma asteptam - comentariul a fost pozitiv.
Imi vine sa rad. De propria mea exaltare! E o bucurie mare si nevinovata, pe care mi-as dori s-o pot avea mereu. Caci pentru mine, micul tau comentariu e un eveniment. Evident, imediat dupa asta nu voi uita sa NU ma imbat cu apa rece.
Iarta-ma ca nu iti comentez si eu (cel putin nu acum), un text. De fapt, ar fi chiar o mica ipocrizie. Sper ca voi reveni maine.
Acest mesaj s-ar fi dorit privat - dar cum se face asta?
As vrea sa te trezesti deodata intr-un cer plin de stele, dar fara sa stii ca e de la mine. Ca semn de multumire.

Prima poezie pe care am citit-o pe acest sit! Multumesc.
Inca nu am descoperit cum pot sa trimit un mesaj privat. Ma ajuti?
Scuze pentru (cvasi)lipsa de comentariu la text!...