Florin Hălălău

Iată cum folosirea unui cuvînt care a necesitat avertismentul de la deschiderea textului, poate să însemne literatură (apropo de ce cuvinte sînt potrivite în poezie).
Nu voi deveni nici eu patetic, ridicîndu-l în slăvi pe poetul Ioan Albu. Vreau să-i transmiți doar, cînd îl întîlnești, că îi țin pumnii să o reîntîlnească pe tînăra din maxi-taxi.

Scurt și concis. Îmi place deșteptarea-ți.

Mă raliez coaliției anti-bormașină.

Am intervenit doar pentru că m-a deranjat:

\"Si citeste naibii textul si comentariile inainte sa vorbesti aiurea.\"

Puteai să-ți aperi prietenii de la Tomis cu argumente mai civilizate. Păcat de articol, altfel binevenit. Happening-ul cu Mugur Grosu îmbrăcat în Ovidiu și cele patru muze merita cu siguranță văzut. Dar rămîne gustul amar al ultimei intervenții a autoarei textului.

Mă bucur să te aflu cunoscătoare a cărților lui Karinthy Frigyes, important scriitor maghiar din prima jumătate a secolului XX. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

Traian, textul tău este o mică bijuterie shakespeareană. Detașarea cu care poți vorbi despre zîmbet și tristețe printre atîtea claxoane gălăgioase, eleganța în a-ți exprima ideile, bunele maniere pe care le etalezi cu sfială, te definesc ca o voce distinctă în poezia de azi. Va veni și recunoașterea celorlalți, sînt sigur de asta.

Majusculele sînt folosite alandala, iar m-imbrac nu știu ce înseamnă. Finalul e varză.

Credeam că alăturarea numelui dvs. de cel al lui Ceaușescu vă face plăcere. Pentru că apărați comunismul cum nu o fac mulți astăzi. Argumentați-mi că nu-i așa.

Prezența rușinoasă a d-lui Șora în fruntea învățămîntului românesc a venit ca o consecință firească a loviturii de stat din decembrie 1989, care a frînt zborul țării noastre spre cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației, zbor trasat cu atîta vizionarism de către tovarășul Nicolae Ceaușescu la Congresul al XIV-lea al partidului. (Se aud aplauze și ovații puternice. Ceaușescu PCR! Gălățeanu lasă-ne!)

Bine ai revenit, Eugene! Treci rar, dar lași semne vizibile. Închide-ți rănile și lasă-te scris.

Mie, textul îmi confirmă părerea că Academia Română a dorit prin gestul de revenire la normele ortografice din 1932, să șteargă impresia de cimitir al elefanților comuniști pe care încă o lăsa în 1993 opiniei publice. Cu toate protestele lingviștilor din Academie sau din afara ei, măsura a fost luată și astăzi în școli de învață după noile reguli. Așa s-a ajuns ca unii români, inclusiv pe acest site, să scrie “sânt”.
Un articol foarte bine scris și documentat. Poate că încadrarea lui la “polemică”, ar incita mai mult la discuții pe susținătorii și pe adversarii ultimelor măsuri luate în domeniul ortografiei.
Felicitări, Cristina!

Solidaritatea de care ați dat dovadă toți cei care ați lăsat un semn aici l-a ajutat pe Mihai Leoveanu să plece astăzi spre casă. Mai senin și cu speranțe de mai bine. Și cu o mulțime de prieteni. Este cel mai frumos lucru care se întîmplă pe poezie.ro. Vă mulțumesc tuturor și vă asigur de prețuirea mea.

Vezi, Doamne, cîți prieteni are Mihai și cît este de iubit.
Pentru cei care nu l-au aflat încă:
http://www.agonia.ro/index.php/author/4396/index.html

Alina, Ion, Eugenia, Florian, Silvia, cuvintele de mai sus îl vor ajuta pe Mihai să treacă peste această încercare. Declarațiile voastre de dragoste sînt cel mai puternic medicament. Vă mulțumesc că îi sînteți alături.

Îți mulțumesc, Ela, suflet bun.

O fi scriitura stîngace, dar actrițele amintite mai sus chiar au jucat în acest spectacol. Vezi articolul Gabrielei Florina David, PR Manager la Club A, la adresa: http://www.agonia.ro/index.php/article/151116/index.html.

Îi rog pe toți cei care vor să pîngărească memoria lui Alexandru Mălin Tacu să aibă bunul simț să tacă. Iar ceilalți, să păstrăm un moment de reculegere și să ne rugăm ca anii de teroare să nu se întoarcă niciodată.

Atacul lui Bogdan Geană nu este îndreptat împotriva lui Goma pentru că pe el nu-l interesează cazul. Faptul că s-a obosit să comenteze sub acest text este plăcerea lui de a se afla în treabă. Ai încercat, Bogdan Geană, să mă provoci la două dintre textele mele și te-ai enervat teribil că nu ți-am răspuns. Nu aveam cum, nu răspund la prostii. Nici acum nu îți voi aduce dovezi pro Goma. Textul nu este pentru indivizi aflați cu totul în afara problemei. N-o să mă apuc acum să îți explic toată istoria opoziției anticomuniste a lui Goma. Mergi la bibliotecă, citește-i cărțile, documentează-te și abia apoi arată-te lumii.
Pe de altă parte, văd că te roade foarte mult că țin cu Steaua. Știu că ești rapidist, dar asta nu e o scuză, poate doar o stare veșnică de frustrare. Păstrează-ți părerile pentru tovarășii cu care mergi la meciurile din Giulești. Pentru că ești la nivelul celor care înjură și scuipă adversarul, atunci cînd nu au alte argumente. Dacă ai fi fost bărbat, ai fi venit măcar o dată să stăm de vorbă față în față și să încerci să mă convingi.
Mihai, ai dreptate în privința faptului că Geană ne consideră niște analfabeți. În paranoia lui, el este cel mai important om de pe acest pămînt și doar din cînd în cînd coboară din înaltul ființei sale să ne mai dea cîte un bobîrnac. Pe mine, însă, nu mă atinge oricît de mult s-ar strădui.

Un text care îmi amintește de \"Moșii (Tablă de materii)\" ai lui Caragiale. Și care se termină cu o declarație de dragoste, cea mai frumoasă care se poate face unui oraș. Cum spunea și Elena Malec, m-ai făcut să-l văd. Îți mulțumesc pentru asta.